Obiectivitate
Definitie, sens si explicatie
1Obiectivitate substantiv feminin
1. Însusirea a ceea ce este obiectiv (I 1).
2. Nepartinire, impartialitate. – Din franceza Objectivite (dupa obiectiv).
1. Însusirea a ceea ce este obiectiv (I 1).
2. Nepartinire, impartialitate. – Din franceza Objectivite (dupa obiectiv).
2Obiectivitate antonim: subiectivitate
3Obiectivitate substantiv impartialitate, nepartinire, (rar) nepartialitate, (iesit din uz) obiectivism. (A dat dovada de -.)
4Obiectivitate substantiv feminin (silabe -biec-; mf. ob-); g.-d. art. obiectivitatii
5Obiectivitate f. 1) Caracter obiectiv; nepartinire; impartialitate. 2) filoz.
Existenta reala a lumii, independenta de constiinta si de vointa subiectului cunoscator. /<fr. objectivite
Existenta reala a lumii, independenta de constiinta si de vointa subiectului cunoscator. /<fr. objectivite
6Obiectivitate substantiv feminin
1. Caracterul a ceea ce este obiectiv (1). ♦ Nepartinire, impartialitate.
2. (Filozofie) Categorie a teoriei cunoasterii care desemneaza valoarea si adecvarea cunostintelor la obiectul lor. [Conform: franceza objectivite].
1. Caracterul a ceea ce este obiectiv (1). ♦ Nepartinire, impartialitate.
2. (Filozofie) Categorie a teoriei cunoasterii care desemneaza valoarea si adecvarea cunostintelor la obiectul lor. [Conform: franceza objectivite].
7Obiectivitate (-biec-) substantiv feminin, g.-d. art. obiectivitắtii
8Obiectivitate substantiv feminin
1. caracterul a ceea ce este obiectiv (I,1 ). ♢ nepartinire, impartialitate.
2. (filozofie) categorie a teoriei cunoasterii, valoarea si adecvarea cunostintelor la obiectul lor. (< franceza objectivite)
1. caracterul a ceea ce este obiectiv (I,1 ). ♢ nepartinire, impartialitate.
2. (filozofie) categorie a teoriei cunoasterii, valoarea si adecvarea cunostintelor la obiectul lor. (< franceza objectivite)