Oboi
Definitie, sens si explicatie
1Oboi, oboaie, substantiv neutru Instrument muzical de suflat in forma de tub, cu ancie dubla, construit din lemn special, cu gauri si cu clape, folosit mai ales in orchestra. – Din limba italiana Oboe, limba germana Oboe.
2Oboi substantiv (Muzica) (invechit) piscoi. (Canta la -.)
3Oboi substantiv neutru, plural oboaie
4Oboi oboaie n.
Instrument muzical de suflat constand dintr-un tub conic de lemn, cu ancie dubla, cu orificii laterale si cu clape. /<it. oboe, limba germana Oboe
Instrument muzical de suflat constand dintr-un tub conic de lemn, cu ancie dubla, cu orificii laterale si cu clape. /<it. oboe, limba germana Oboe
5Oboi substantiv neutru Instrument muzical de suflat, din lemn, in forma de tub, cu ancie dubla, cu gauri si cu clape. [Conform: limba italiana oboe, limba germana Oboe, franceza hautbois].
6Oboi substantiv neutru instrument muzical de suflat, din lemn, in forma de tub, cu ancie dubla, cu gauri si clape. (< limba italiana oboe, limba germana Oboe)
7Oboi (-iuri), substantiv neutru – Instrument muzical de suflat. – Varianta plural oboaie.
Franceza haut-bois, prin intermediul limba germana Hoboe. – Derivat oboist, substantiv masculin (cintaret la oboi).
Franceza haut-bois, prin intermediul limba germana Hoboe. – Derivat oboist, substantiv masculin (cintaret la oboi).