Observare
Definitie, sens si explicatie
1Observare, observari, substantiv feminin
1. Actiunea de a observa si rezultatul ei. ♦ (Rar) Observatie (3).
2. (Mil.) Cercetare, supraveghere executata asupra inamicului si a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, in scopul obtinerii unor date.
3. Prima faza a cercetarii statistice, care consta in inregistrarea unitara a datelor privind caracteristicile unitatilor unei colectivitati statistice. – Verifica cuvantul: Observa.
1. Actiunea de a observa si rezultatul ei. ♦ (Rar) Observatie (3).
2. (Mil.) Cercetare, supraveghere executata asupra inamicului si a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, in scopul obtinerii unor date.
3. Prima faza a cercetarii statistice, care consta in inregistrarea unitara a datelor privind caracteristicile unitatilor unei colectivitati statistice. – Verifica cuvantul: Observa.
2Observare substantiv verifica cuvantul: critica, obiectie, observatie, rezerva.
3Observare substantiv
1. verifica cuvantul: examinare.
2. verifica cuvantul: relevare.
3. verifica cuvantul: parere.
1. verifica cuvantul: examinare.
2. verifica cuvantul: relevare.
3. verifica cuvantul: parere.
4Observare substantiv feminin, g.-d. art. observarii; plural observari
5Observare substantiv feminin
1. Actiunea de a observa si rezultatul ei. ♦ Observatie (3).
2. (Mil.) Cercetare, supraveghere a inamicului si a obiectivelor lui in scopul obtinerii de informatii; observatie.
3. (Statist.) Prima faza a cercetarii, constand in inregistrarea informatiilor cu privire la caracteristicile unitatilor unei colectivitati statistice. [< Observa].
1. Actiunea de a observa si rezultatul ei. ♦ Observatie (3).
2. (Mil.) Cercetare, supraveghere a inamicului si a obiectivelor lui in scopul obtinerii de informatii; observatie.
3. (Statist.) Prima faza a cercetarii, constand in inregistrarea informatiilor cu privire la caracteristicile unitatilor unei colectivitati statistice. [< Observa].
6Observare substantiv feminin
1. actiunea de a observa. ♢ observatie (3).
2. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului si a obiectivelor lui in scopul obtinerii de informatii.
3. (stat.) prima faza a cercetarii, constand din inregistrarea informatiilor cu privire la caracteristicile unitatilor unei colectivitati statistice. (< observa)
1. actiunea de a observa. ♢ observatie (3).
2. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului si a obiectivelor lui in scopul obtinerii de informatii.
3. (stat.) prima faza a cercetarii, constand din inregistrarea informatiilor cu privire la caracteristicile unitatilor unei colectivitati statistice. (< observa)