Definitie Obstrucție - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ObstrÚcȚie, obstructii, substantiv feminin
1. (Medicina) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etcetera) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat in interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afara; ocluzie, obliterare, obliteratie. ♢ Obstructie intestinala = ocluzie intestinala.
2. Tactica folosita in unele parlamente pentru a impiedica, prin prelungirea artificiala a discutiilor, desfasurarea unei dezbateri, a unei actiuni, a unui proces sau luarea unei hotarari; prin extensiune opozitie inversunata. ♦ Act nereglementar comis in unele discipline sportive (fotbal, handbal etcetera), prin care un aparator incearca sa impiedice pe atacantul advers sa ajunga mingea, fara ca el insusi sa incerce sa o joace. ♦ Actiune nereglementara prin care un boxer incearca sa-si impiedice adversarul sa loveasca. – Din franceza Obstruction, limba latina Obstructio.

Varianta definitie 2: ObstrÚcȚie substantiv verifica cuvantul: obliteratie.

Varianta definitie 3: Obstructie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. obstructia (silabe -ti-a), g.-d. art. obstructiei; plural obstructii, art. obstructiile (silabe -ti-i-)

Varianta definitie 4: ObstrÚcȚie -i f. 1) med.
Astupare partiala sau totala a unui canal anatomic tubular (trahee, bronhie, intestin etcetera); ocluzie; obliteratie. 2) Tactica de lupta folosita in parlament de partidele si fractiunile politice, cu scopul de a impiedica sau de a paraliza dezbaterile sau adoptarea unor hotarari prin discursuri interminabile. 3) sport Actiune neregulamentara asupra adversarului. [G.-D. Obstructiei] /<fr. obstruction, limba latina obstructio, -onis

Varianta definitie 5: ObstrÚcȚie substantiv feminin
1. Astupare, gatuire a unui canal, a unui vas de sange, oprind sau impiedicand astfel circulatia normala a substantelor din organism; ocluzie, obliteratie.
2. Manevra, uneltire, opunere inversunata pentru a zadarnici o actiune (parlamentara).
3. (Sport) Manevra neregulamentara prin care un aparator incearca sa impiedice pe atacantul advers sa ajunga mingea fara ca el insusi sa incerce s-o joace. ♦ Actiune neregulamentara prin care un boxer incearca sa-si impiedice adversarul sa loveasca. [Genitiv -iei, varianta obstructiune substantiv feminin / < franceza obstruction, conform limba rusa obstruktiia].

Varianta definitie 6: ObstrÚcȚie substantiv feminin
1. (cuvant ce tine de medicina) astupare a unui canal, a unui vas de sange etcetera; ocluzie, obliteratie.
2. manevra, uneltire, opunere inversunata pentru a zadarnici o actiune (parlamentara).
3. (sport) manevra neregulamentara prin care un aparator incearca sa impiedice pe atacantul advers si sa ajunga mingea fara ca el insusi sa incerce s-o joace. ♢ actiune neregulamentara prin care un boxer incearca sa-si impiedice adversarul sa loveasca. (< franceza obstruction, limba latina obstructio)