Obuz
Definitie, sens si explicatie
1Obuz, obuze, substantiv neutru Proiectil de artilerie. [Plural si: (invechit) obuzuri] – Din franceza Obus.
2Obuz substantiv (Militar) (invechit) cumbara.
3Obuz substantiv neutru, plural obuze
4Obuz -e n. inv.
Proiectil de artilerie. /<fr. obus
Proiectil de artilerie. /<fr. obus
5Obuz substantiv neutru Proiectil de fonta sau de otel de forma cilindrica, a carui explozie poate fi reglata. [Plural -ze, -zuri. / < franceza obus].
6Obuz, obuzuri, substantiv neutru (invechit) armata, armie.
7Obuz substantiv neutru proiectil de artilerie. (< franceza obus)
8Obuz (obuzuri), substantiv neutru –
1. Campament, tabara. –
2. Forta militara, armata.
Pol., rut. oboz (Tiktin).
Secolul Xvii, cuvant invechit – Derivat obuznic, substantiv masculin (invechit, sergent major de garnizoana).
1. Campament, tabara. –
2. Forta militara, armata.
Pol., rut. oboz (Tiktin).
Secolul Xvii, cuvant invechit – Derivat obuznic, substantiv masculin (invechit, sergent major de garnizoana).
9Obuz (obuze), substantiv neutru – Proiectil de artilerie.
Franceza obus. – Derivat obuzier, substantiv neutru (gura de foc de artilerie), din franceza obusier.
Franceza obus. – Derivat obuzier, substantiv neutru (gura de foc de artilerie), din franceza obusier.