Ocean
Definitie, sens si explicatie
1Ocean, oceane, substantiv neutru Vasta intindere de apa sarata de pe suprafata globului, delimitata de continente. ♢ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor si a marilor, cu legatura intre ele, formand o singura masa lichida. ♦ Figurativ Întindere nemarginita, noian, imensitate; multime nemarginita. – Din limba latina Oceanus, limba germana Ozean, franceza Ocean.
2Ocean substantiv (Geogr.)
1. apa, (invechit) mare, noian. (Navigheaza pe - pana in India.)
2. oceanul planetar = oceanul mondial; oceanul mondial verifica cuvantul: oceanul planetar.
1. apa, (invechit) mare, noian. (Navigheaza pe - pana in India.)
2. oceanul planetar = oceanul mondial; oceanul mondial verifica cuvantul: oceanul planetar.
3Ocean substantiv neutru (silabe -cean), plural oceane
4Ocean -e n. 1) Vasta intindere de apa sarata, care ocupa spatiul dintre continente. 2) figurat Întindere sau multime nemarginita. ♢ -ul planetar (sau Mondial) totalitate a oceanelor si marilor de pe globul pamantesc care comunica intre ele. [Silabe -cean] /<lat. oceanus, limba franceza: ocean, limba germana Ozean
5Ocean substantiv neutru Întindere vasta de apa sarata care acopera suprafetele dintre continente. ♢ Ocean planetar = ansamblul oceanelor si marilor globului terestru. ♦ (Figurat) Întindere nemarginita. (În forma oceano-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) ocean”. [Pronume o-cean, plural -ne, -nuri. / conform franceza ocean, limba latina oceanus, limba greaca (veche) okeanos].
6Ocean1 cean/ substantiv neutru
1. intindere vasta de apa sarata care separa continentele. o - planetar = ansamblul oceanelor si marilor globului terestru.
2. (figurativ) intindere nemarginita; imensitate. (< franceza ocean, limba latina oceanus, limba greaca (veche) okeanos)
1. intindere vasta de apa sarata care separa continentele. o - planetar = ansamblul oceanelor si marilor globului terestru.
2. (figurativ) intindere nemarginita; imensitate. (< franceza ocean, limba latina oceanus, limba greaca (veche) okeanos)
7Ocean2(o)- element „ocean, mare”. (< franceza ocean/o/-, conform lat. oceanus, limba greaca (veche) okeanos)
8Ocean (oceane), substantiv neutru – Vasta intindere de apa sarata. – Varianta (invechit) ochean.
Franceza ocean, si mai inainte din limba greaca (veche) ỏϰεανός (secolul Xvii). – Derivat oceanic, adjectiv , din franceza oceanique.
Franceza ocean, si mai inainte din limba greaca (veche) ỏϰεανός (secolul Xvii). – Derivat oceanic, adjectiv , din franceza oceanique.