Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Of

1 * Cuvantul cu diacritice: of
Cuvantul fara diacritice: of

Definitie: OF, (1) interjectie, (2) ofuri, substantiv neutru 1. Interj. Exclamație care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admirație, entuziasm; d) o dorință, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. Substantiv neutru: Oftat, suspin; prin extensiune durere, amărăciune, tristețe, mâhnire, regret; suferință; deznădejde. ♦ Dorință neîmplinită. [Varianta: oh interjectie] – Onomatopee.

2 * Cuvantul cu diacritice: of
Cuvantul fara diacritice: of

Definitie: OF interjectie a, ah, aoleu, au, i, o, oh, vai, (popular) văleu, (Transilvania și Banat) tulai, (Moldova) vah (- ce durere simt)

3 * Cuvantul cu diacritice: of
Cuvantul fara diacritice: of

Definitie: of interjectie

4 * Cuvantul cu diacritice: of
Cuvantul fara diacritice: of

Definitie: of substantiv neutru, plural ofuri

5 * Cuvantul cu diacritice: of -uri
Cuvantul fara diacritice: of

Definitie: OF² -uri n. 1) Sunet produs de o respirație adâncă și prelungită ca manifestare a unei dureri; suspin; oftat. ♢ A scoate -uri a ofta. 2) Senzație de durere; suferință. ♢ A avea un - la inimă a fi amărât; a fi supărat; a suferi. /Onomat.

6 * Cuvantul cu diacritice: of
Cuvantul fara diacritice: of

Definitie: OF¹ interjectie (se folosește pentru a exprima durere, amărăciune, neplăcere, deznădejde, necaz, scârbă, dispreț, admirație, surprindere, mirare etcetera). /Onomat.

7 * Cuvantul cu diacritice: of
Cuvantul fara diacritice: of

Definitie: of, interjectie – Ah (exprimă tristețea, durerea, dorul). – Mr. oh, uh. Creație expresivă, conform o, uh, și limba turca: of, limba neogreaca:, limba sarba: oh. – Derivat of, substantiv neutru (suspin, tînguire; chin, supărare); oafă, substantiv feminin (Arg., femeie stricată, prostituată); oft, substantiv neutru (plîngere, suspin, vaiet); ofta, verb (a suspina, a se jelui), mr. uhtedz, a cărui der. nu face dificultăți (după Cipariu, Elemente, 40, din limba latina optare; după Cihac, II, 235, din limba slava (veche) ochu); oftat, substantiv neutru (suspin, plîngere); oftătură, substantiv feminin (plîngere, regret).