Ogivă
Definitie, sens si explicatie
1Ogivă, ogive, substantiv feminin Element arhitectural si de constructie caracteristic stilului gotic, format din intersectia a doua arcuri dispuse diagonal si constituind osatura unei bolti.
2Ogivă, ogive, substantiv feminin
1. Sistem de constructie caracteristic arhitecturii gotice, format din intersectia a doua arcuri de cerc dispuse diagonal, care formeaza osatura unei bolti.
2. Partea anterioara a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, avand forma aerodinamica. – Din franceza Ogive.
1. Sistem de constructie caracteristic arhitecturii gotice, format din intersectia a doua arcuri de cerc dispuse diagonal, care formeaza osatura unei bolti.
2. Partea anterioara a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, avand forma aerodinamica. – Din franceza Ogive.
3Ogiva substantiv feminin, g.-d. art. ogivei; plural ogive
4Ogivă -e f. 1) arhit.
Arcada, caracteristica stilului gotic, constituita din doua arcuri de cerc, care, intersectandu-se, dau nastere unui varf de unghi ascutit. 2) Parte anterioara, de forma conica, a unui proiectil sau a unei rachete. /<fr. ogive
Arcada, caracteristica stilului gotic, constituita din doua arcuri de cerc, care, intersectandu-se, dau nastere unui varf de unghi ascutit. 2) Parte anterioara, de forma conica, a unui proiectil sau a unei rachete. /<fr. ogive
5Ogivă substantiv feminin
1. Element arhitectural (intalnit mai ales la constructiile in stil gotic) format din intersectia a doua arcuri de cerc care se intalnesc in varful unei verticale ridicate la o distanta egala de centrele lor respective.
2. Partea dinainte, ca o ogiva (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< franceza ogive, limba italiana ogiva].
1. Element arhitectural (intalnit mai ales la constructiile in stil gotic) format din intersectia a doua arcuri de cerc care se intalnesc in varful unei verticale ridicate la o distanta egala de centrele lor respective.
2. Partea dinainte, ca o ogiva (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< franceza ogive, limba italiana ogiva].
6Ogivă substantiv feminin
1. element arhitectural caracteristic stilului gotic, dintr-o arcada din doua arce de cerc care se intersecteaza sub un unghi ascutit.
2. partea anterioara, ca o ogiva (1), a unui proiectil de artilerie, bombe sau rachete. (< franceza ogive)
1. element arhitectural caracteristic stilului gotic, dintr-o arcada din doua arce de cerc care se intersecteaza sub un unghi ascutit.
2. partea anterioara, ca o ogiva (1), a unui proiectil de artilerie, bombe sau rachete. (< franceza ogive)
7Ogivă, plural -e
1. (arhit.) Element arhitectural caracteristic stilului gotic, constand dintr-o arcada formata prin intersectia (sub un unghi ascutit) a doua arcuri de cerc dispuse diagonal, care constituie osatura unei bolti sau a unei deschideri.
Curbele ogivelor se intalnesc intr-un varf indepartat (E. Lov.)
2. (milit.) Partea anterioara, cu forma aerodinamica, a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau rachete.
3. (milit.) Ogiva nucleara = proiectil cu focos sau incarcatura nucleara. /≪fr.ogive<cuv. arab
1. (arhit.) Element arhitectural caracteristic stilului gotic, constand dintr-o arcada formata prin intersectia (sub un unghi ascutit) a doua arcuri de cerc dispuse diagonal, care constituie osatura unei bolti sau a unei deschideri.
Curbele ogivelor se intalnesc intr-un varf indepartat (E. Lov.)
2. (milit.) Partea anterioara, cu forma aerodinamica, a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau rachete.
3. (milit.) Ogiva nucleara = proiectil cu focos sau incarcatura nucleara. /≪fr.ogive<cuv. arab