Opercul
Definitie, sens si explicatie
1Opércul, opercule, substantiv neutru Fiecare dintre placile osoase care acopera deschiderea branhiala la unele specii de pesti. ♦ Capacel care astupa gura cochiliei la unii melci. – Din franceza Opercule, limba latina Operculum.
2Opércul substantiv (Anat.) (popular) ureche. (- la pesti.)
3Opercul substantiv neutru, plural opercule
4Opércul substantiv neutru Membrana osoasa care acopera si protejeaza branhiile la pesti. ♦ Organ care inchide scoica anumitor moluste. ♦ Strat subtire care inchide celulele in care se afla larvele albinelor. ♦ (Botanica) Capacel cu care se termina capsula la muschi. [Plural -le, (substantiv masculin) -li. / < franceza opercule, conform limba latina operculum].
5Opércul substantiv neutru
1. membrana osoasa care acopera si protejeaza branhiile la pesti.
2. organ care inchide scoica anumitor moluste.
3. strat subtire care inchide celulele larvelor albinelor.
4. (botanica) capacel cu care se termina capsula la muschi. (< franceza opercule, limba latina operculum)
1. membrana osoasa care acopera si protejeaza branhiile la pesti.
2. organ care inchide scoica anumitor moluste.
3. strat subtire care inchide celulele larvelor albinelor.
4. (botanica) capacel cu care se termina capsula la muschi. (< franceza opercule, limba latina operculum)