Orfan -ă
Definitie, sens si explicatie
1Orfan, -ă, orfani, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre parinti sau pe amandoi; sarman. ♦ Lipsit de ceva. – Din limba neogreaca: Orfanos, lat. orphanus, -a, -um.
2Orfan adjectiv , substantiv (invechit si reg.) sarac, sarman, (Maram. si prin vestul Transilvania) sarandic, (invechit) orfelin. (Copil -.)
3Orfan adjectiv m., plural orfani; f. singular orfana, plural orfane
4Orfan -a (-i, -e) si substantival (despre copii) Care a ramas fara parinti (fara ambii sau fara unul); sarman. - de tata. /<ngr. orfanos, limba latina orphanus
5Orfan (orfana), adjectiv – Copil fara (unul din) parinti. – Varianta (invechit) si mr. oarfan.
Ngr. ỏρφανός (Cihac, Ii, 630; Roesler 573; Galdi 215) varianta si mr. din limba latina *orphanus (Candrea-dens., 1274; Rew 6105), conform limba italiana orfano, verifica cuvantul: franceza orfene, cat. orfe, port. orfao. – Derivat orfana, substantiv feminin (fata fara parinti); orfanotrofiu (var. orfanotrofie), substantiv neutru (orfelinat), din mgr. ὀρφανοτροφεϊον, secolul Xvii, cuvant invechit; orfelinat, substantiv neutru (casa de orfani), din franceza orphelinat.
Ngr. ỏρφανός (Cihac, Ii, 630; Roesler 573; Galdi 215) varianta si mr. din limba latina *orphanus (Candrea-dens., 1274; Rew 6105), conform limba italiana orfano, verifica cuvantul: franceza orfene, cat. orfe, port. orfao. – Derivat orfana, substantiv feminin (fata fara parinti); orfanotrofiu (var. orfanotrofie), substantiv neutru (orfelinat), din mgr. ὀρφανοτροφεϊον, secolul Xvii, cuvant invechit; orfelinat, substantiv neutru (casa de orfani), din franceza orphelinat.