Organogen -ă
Definitie, sens si explicatie
1Organogén, -ă, organogeni, -e, adjectiv
1. (Despre elemente chimice) Care intra in compozitia substantelor organice din structura animalelor si a vegetalelor.
2. (Despre minerale, roci, minereuri, formatii geologice) Care consta din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub actiunea organismelor. – Din franceza Organogène.
1. (Despre elemente chimice) Care intra in compozitia substantelor organice din structura animalelor si a vegetalelor.
2. (Despre minerale, roci, minereuri, formatii geologice) Care consta din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub actiunea organismelor. – Din franceza Organogène.
2Organogén substantiv verifica cuvantul: biolit.
3Organogen adjectiv m., plural organogeni; f. singular organogena, plural organogene
4Organogén -a (-i, -e) 1) (despre elemente chimice) Care intra in componenta substantelor din structura organismelor ani-male sau vegetale. 2) (despre roci, minereuri, minerale etcetera) Care este format din ramasite de organisme vegetale sau animale; din resturi de organisme vii. /<fr. organogene
5Organogén, -ă adjectiv (Biol.; despre elemente) Care intra in compozitia substantelor organice animale sau vegetale. ♦ (Despre roci) De origine organica. [< franceza organogène, conform limba greaca (veche) organon – organ, gennan – a naste].
6Organogén, -ă adjectiv
1. (despre elemente chimice) care intra in compozitia substantelor organice animale sau vegetale.
2. (despre roci minerale etcetera) de origine organica. (< franceza organogène)
1. (despre elemente chimice) care intra in compozitia substantelor organice animale sau vegetale.
2. (despre roci minerale etcetera) de origine organica. (< franceza organogène)