Ornic
Definitie, sens si explicatie
1Ornic, ornice, substantiv neutru (Înv.) Ceasornic (de perete); orologiu, pendula. – Ora + sufix -nic sau refacut din [Ceas]ornic.
2Ornic substantiv verifica cuvantul: ceas, ceasornic, orologiu, pendula.
3Ornic substantiv neutru, plural ornice
4Ornic -ce n. inv.
Ceasornic de perete. /ora + sufix -nic
Ceasornic de perete. /ora + sufix -nic
5Ornic (ornice), substantiv neutru – Ceas.
Cuvint artificial, folosit de unii scriitori mold. si impus prin etimologie populara, pornind de la ceasornic, considerat drept comp. din ceas-ornic si acesta din urma ca der. din ora cu sufix -nic.
Cuvint artificial, folosit de unii scriitori mold. si impus prin etimologie populara, pornind de la ceasornic, considerat drept comp. din ceas-ornic si acesta din urma ca der. din ora cu sufix -nic.