Ortoman -ă
Definitie, sens si explicatie
1Ortoman, -ă, ortomani, -e, adjectiv (Mai ales in poezia popular; adesea substantivat)
1. (Despre ciobani) Bogat (in turme).
2. (Despre haiduci) Chipes, viteaz, mandru; ortomanos.
3. (Despre cai) Care alearga bine; sprinten, focos. [Varianta: Iortoman, -a, iortomani, -e adjectiv ] – Etimologie necunoscuta
1. (Despre ciobani) Bogat (in turme).
2. (Despre haiduci) Chipes, viteaz, mandru; ortomanos.
3. (Despre cai) Care alearga bine; sprinten, focos. [Varianta: Iortoman, -a, iortomani, -e adjectiv ] – Etimologie necunoscuta
2Ortoman adjectiv verifica cuvantul: focos, iute, sprinten.
3Ortoman adjectiv m., plural ortomani; f. singular ortomana, plural ortomane
4Ortoman -a (-i, -e) inv. 1) (despre ciobani) Care poseda multe oi; cu multe turme de oi. 3) si substantival Care se impune prin aspectul exterior; cu aspect placut; prezentabil; aratos; impozant. 3) (despre cai) Care alearga foarte repede; iute de picior. /Origine necunoscuta
5Ortoman (ortomana), adjectiv –
1. Bogat, de seama, opulent. –
2. Viteaz, puternic. – Varianta iortoman, hartoman.
Origine necunoscuta, dar probabil, expresiva, dupa cum o arata sufix -man, conform gogoman, hotoman etcetera Ar putea fi doar varianta lui lotroman „hot”, caz in care ar avea semantismul lui hot „viclean, siret”.
Ideea sau, in cazul lui, provenienta primei parti a cuvintului nu a fost descoperita pina acum.
Totusi ipotezele abunda: cuvint dacic (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 85) sau din zend. arethamant „drept” (Hasdeu, Istoria critica, I, 2, p. 261); din ort „ban” (Cihac, Ii, 230); din cuman. yurt „proprietate” (seineanu, I, 227; Loewe 75); din limba turca: yortman „a fugi” (Tiktin; Densusianu, Gs, Vi, 313-18); din otoman incrucisat cu ort (Philippide, Ii, 726); din limba latina libertus, prin intermediul unei forme *iertoman (Giuglea, Dacor., V, 542-47).
Nu are circulatie, apare numai in poezii populare.
1. Bogat, de seama, opulent. –
2. Viteaz, puternic. – Varianta iortoman, hartoman.
Origine necunoscuta, dar probabil, expresiva, dupa cum o arata sufix -man, conform gogoman, hotoman etcetera Ar putea fi doar varianta lui lotroman „hot”, caz in care ar avea semantismul lui hot „viclean, siret”.
Ideea sau, in cazul lui, provenienta primei parti a cuvintului nu a fost descoperita pina acum.
Totusi ipotezele abunda: cuvint dacic (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 85) sau din zend. arethamant „drept” (Hasdeu, Istoria critica, I, 2, p. 261); din ort „ban” (Cihac, Ii, 230); din cuman. yurt „proprietate” (seineanu, I, 227; Loewe 75); din limba turca: yortman „a fugi” (Tiktin; Densusianu, Gs, Vi, 313-18); din otoman incrucisat cu ort (Philippide, Ii, 726); din limba latina libertus, prin intermediul unei forme *iertoman (Giuglea, Dacor., V, 542-47).
Nu are circulatie, apare numai in poezii populare.