1
Păgân, -Ă, păgâni, -e, substantiv masculin și feminin, adjectiv
1. Substantiv masculin și feminin Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru; prin extensiune nume dat de creștini celor care sunt de altă religie decât cea creștină sau care nu are nici o religie; prin restrângere turc, mahomedan.
2. Adjectiv Care aparține unei religii politeiste sau cultului civilizației antice greco-romane sau care se referă la antichitatea greco-romană; prin restrângere turcesc.
3. Substantiv masculin și feminin Persoană care se abate de la dogmele religiei (creștine); eretic.
4. Substantiv masculin și feminin Figurat Om rău la suflet, crud, nemilos.
5. Adjectiv Pătimaș, sălbatic, cumplit. – Latină Paganus.
1. Substantiv masculin și feminin Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru; prin extensiune nume dat de creștini celor care sunt de altă religie decât cea creștină sau care nu are nici o religie; prin restrângere turc, mahomedan.
2. Adjectiv Care aparține unei religii politeiste sau cultului civilizației antice greco-romane sau care se referă la antichitatea greco-romană; prin restrângere turcesc.
3. Substantiv masculin și feminin Persoană care se abate de la dogmele religiei (creștine); eretic.
4. Substantiv masculin și feminin Figurat Om rău la suflet, crud, nemilos.
5. Adjectiv Pătimaș, sălbatic, cumplit. – Latină Paganus.
DEX – dicționarul explicativ
2
Păgân păgâni masculin 1) Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru. 2) (în concepția credincioșilor creștini) Persoană de altă credință. 3) Persoană care nu ține nici de o credință. 4) Om rău la suflet. /<latină paganus
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Păgân substantiv masculin, adjectiv masculin, plural păgâni; feminin singular păgână, genitiv-dativ articulat păgânei, plural păgâne
DOOM – dicționarul ortografic