Definitie Viclean -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Viclean, -Ă, vicleni, -e, adjectiv (Adesea substantivat)
1. Care se poarta, vorbeste fara sinceritate, ascunzandu-si adevaratele intentii (reprobabile); fatarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) siret, smecher, istet.
2. (Popular) Rau, crud, neindurator, hain.
3. (Înv.) Care isi calca credinta sau cuvantul; necredincios; tradator. ♦ (Rar) Care nu crede in invataturile religiei crestine; pagan. ♦ (Substantivat, m.) Duh necurat, drac. [Varianta: (invechit) Hiclean, -a adjectiv ] – Din limba maghiara Hitlen.

Varianta definitie 2: Viclean adjectiv verifica cuvantul: adulter, infidel, nefidel.

Varianta definitie 3: Viclean adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: ipocrit.
2. substantiv verifica cuvantul: ipocrit.
3. adjectiv verifica cuvantul: perfid.
4. adjectiv verifica cuvantul: smecher.
5. adjectiv abil, siret, smecher, (popular) mehenghi. (Om - in actiuni.)

Varianta definitie 4: Viclean adjectiv , substantiv verifica cuvantul: necredincios, pagan.

Varianta definitie 5: Viclean adjectiv m. (silabe -clean), plural vicleni; f. singular vicleana, plural viclene

Varianta definitie 6: Viclean -eana (-eni, -ene) (despre persoane) 1) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde ganduri dusmanoase; perfid; insidios. 2) Care se orienteaza cu pricepere in orice situatii, tragand foloase; siret; smecher; hatru. 3) inv.
Care a renuntat la credinta sa; renegat. [Silabe Vi-clean] /<ung. hitlen

Varianta definitie 7: Viclean (-na), adjectiv –
1. (Înv.) Perfeid, ipocrit. –
2. (Înv.) Fals, inselator. –
3. Șiret, smecher. –
4. (S.m.) Diavolul. – Varianta cuvant invechit hiclean, hitlean, si der.
Mag. hitlen (Cihac, II, 538; Galdi, Dict., 98).
Secolul XVI. – Derivat vicleni, verb (a trada, a insela; reflexiv, a unelti impotriva cuiva, a trece la inamic), cuvint cuvant invechit; viclenie, substantiv feminin (tradare; siretenie, rautate; falsitate, inselaciune; smecherie); viclesug (var. cuvant invechit viclensug), substantiv neutru (tradare; siretlic, inselaciune), din mag. hitlenseg.
Din rom. provine rut. chytjanecĭ „usuratic” (Candrea, Elemente, 409).