Pagubă
Definitie, sens si explicatie
1Pagubă, pagube, substantiv feminin
1. Pierdere materiala suferita de cineva sau adusa cuiva; stricaciune care provoaca o pierdere, o dauna. ♢ Locutiune adverb În paguba = pierzand bani sau alte bunuri. ♢ Expresie Atata paguba! sau mare paguba! nici o paguba! paguba-n ciuperci! expresii exclamative care arata resemnarea sau nepasarea pentru o pierdere suferita.
A fi rau de paguba, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion.
A fluiera (sau a sufla, a vorbi etcetera) a paguba = a prevesti o pierdere; a-si manifesta regretul pentru o pierdere suferita.
2. Figurativ stirbire, pierdere a calitatii, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ♢ Locutiune prep.
În paguba (cuiva sau a ceva), aducand un prejudiciu. ♢ Expresie (Regional) Paguba ca... (sau de...) sau e paguba sa... = pacat ca... (sau de...); e regretabil sa... – Din limba slava (veche) Paguba.
1. Pierdere materiala suferita de cineva sau adusa cuiva; stricaciune care provoaca o pierdere, o dauna. ♢ Locutiune adverb În paguba = pierzand bani sau alte bunuri. ♢ Expresie Atata paguba! sau mare paguba! nici o paguba! paguba-n ciuperci! expresii exclamative care arata resemnarea sau nepasarea pentru o pierdere suferita.
A fi rau de paguba, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion.
A fluiera (sau a sufla, a vorbi etcetera) a paguba = a prevesti o pierdere; a-si manifesta regretul pentru o pierdere suferita.
2. Figurativ stirbire, pierdere a calitatii, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ♢ Locutiune prep.
În paguba (cuiva sau a ceva), aducand un prejudiciu. ♢ Expresie (Regional) Paguba ca... (sau de...) sau e paguba sa... = pacat ca... (sau de...); e regretabil sa... – Din limba slava (veche) Paguba.
2Paguba antonim: castig, dobanda, folos, profit, venit
3Pagubă substantiv
1. dauna, pierdere, prejudiciu, stricaciune, (invechit si popular) pricaz, (popular) vatamare, (invechit si reg.) sminta, sminteala, (prin Banat) steta, (invechit) scadere, stricare, stricatura, vatamatura. (-ele provocate de incendiu.)
2. pierdere, (figurativ) parleala. (Cum si-a scos -?)
1. dauna, pierdere, prejudiciu, stricaciune, (invechit si popular) pricaz, (popular) vatamare, (invechit si reg.) sminta, sminteala, (prin Banat) steta, (invechit) scadere, stricare, stricatura, vatamatura. (-ele provocate de incendiu.)
2. pierdere, (figurativ) parleala. (Cum si-a scos -?)
4Paguba substantiv feminin, g.-d. art. pagubei; plural pagube
5Pagubă -e f. 1) Pierdere materiala sau spirituala suferita de cineva; dauna. 2) Stricaciune pricinuita cuiva; dauna. ♢ A fi in - a pagubi. --n ciuperci (atata -) putin imi pasa. [G.-d. Pagubei] /<sl. paguba
6Paguba (pagube), substantiv feminin – Dauna, prejudiciu, pierdere.
Sl. paguba (Miklosich, Slaw.
Elem., 34; Cihac, Ii, 238). – Derivat pagubi, verb (a aduce daune, a prejudicia; a pierde), din limba slava (veche) pagubiti „a pierde”; pagubas, substantiv masculin (victima, om care pierde, prejudiciat); pagubitor, adjectiv (care aduce paguba); pagubos, adjectiv (dezavantajos; nefast); pagubnic, adjectiv (invechit, daunator, vatamator); despagubi, verb (a compensa, a indemniza; a se revansa), format dupa franceza dedommanger.
Sl. paguba (Miklosich, Slaw.
Elem., 34; Cihac, Ii, 238). – Derivat pagubi, verb (a aduce daune, a prejudicia; a pierde), din limba slava (veche) pagubiti „a pierde”; pagubas, substantiv masculin (victima, om care pierde, prejudiciat); pagubitor, adjectiv (care aduce paguba); pagubos, adjectiv (dezavantajos; nefast); pagubnic, adjectiv (invechit, daunator, vatamator); despagubi, verb (a compensa, a indemniza; a se revansa), format dupa franceza dedommanger.