Pălălăi

Pălălăi, pălălăiesc, verb IV.
1. Intranzitiv (Despre foc; la persoana 3) A arde cu flacără mare; a se întinde, a se răspândi.
2. Intranzitiv și tranzitiv Figurat (Popular) A flutura, a fâlfâi. – Pală¹ + sufix -ălăi.

DEX – dicționarul explicativ

A Pălălăi persoana 3 Pălălăiește intranzitiv 1) (despre foc) A arde cu pălălăi. 2) popular A se mișca neregulat în diferite direcții; a fâlfâi; a flutura. Îi pălălăiește părul în vânt. /pală + sufix -ălăi

NODEX – noul dicționar explicativ

Pălălăi verb, indicativ prezent 1 singular și plural pălălăiesc, 3 singular pălălăiește, imperfect 3 singular pălalăia; conjuncție prezent 3 singular și plural pălălăiască

DOOM – dicționarul ortografic