Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Flutura

1 * Cuvantul cu diacritice: fluturá
Cuvantul fara diacritice: flutura

Definitie: FLUTURA, flutur, verb I. 1. Intranzitiv (Despre insecte, păsări etcetera) A mișca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranzitiv (Despre steaguri, haine, plete etcetera) A se mișca, a se legăna în vânt; a fâlfâi. 3. Intranzitiv (Reg.; cu determinările „din cap” sau „din coarne”) A mișca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. ♢ Compus: flutură- vânt substantiv masculin invar. = om neserios, nestatornic, derbedeu, vagabond. 4. Tranzitiv A mișca un obiect încoace și încolo, a agita în aer, a face să fâlfâie; a fluștura. ♦ A învârti prin aer (amenințător) o sabie, un băț etcetera – Din fluture.

2 * Cuvantul cu diacritice: fluturá
Cuvantul fara diacritice: flutura

Definitie: FLUTURA verb 1. a fâlfâi. (Steagul - în vânt.) 2. a agita, a clătina, a fâlfâi, (învechit și reg.) a pălăi, a pălălăi, (regional) a mătăhăi, a mătălăi. (A - batista la despărțirea de cineva.)

3 * Cuvantul cu diacritice: fluturá
Cuvantul fara diacritice: flutura

Definitie: flutura verb, indicativ prezent 1 singular flutur, 3 singular și plural flutură

4 * Cuvantul cu diacritice: a fluturá flútur
Cuvantul fara diacritice: flutura

Definitie: A FLUTURA¹ flutur 1. instranzitiv 1) (despre pânze, plete etcetera) A se mișca neregulat (sub acțiunea vântului); a fâlfâi. 2) (despre păsări, animale) A face mișcări dintr-o parte în alta (cu aripile, cu coarnele etcetera). 3) (despre fulgere) A apărea pentru o clipă. 2. tranz. (obiecte) A agita în aer. - batista. - sabia. ♢ Flutură-vânt calificativ depreciativ, atribuit unei persoane nestatornice și neserioase. /Din fluture

5 * Cuvantul cu diacritice: fluturá flútur fluturát
Cuvantul fara diacritice: flutura

Definitie: flutura (flutur, fluturat), verb – 1. A zburătăci, a roi. – 2. A fîlfîi, a se legăna în văzduh. – 3. A mișca, a clătina. – 4. (Înv.) A înnebuni. – 5. (Rar) A fluiera. – Mr. flutur, fluturare. Creație expresivă, care reprezintă ideea de zbor clătinat, ca cel al fluturelui, conform fil, ca și arab. furfûr, limba germana Fleder-, Flitter, limba italiana flùtola (Battisti, III, 1661), limba italiana farfalla, prov. parpaillot, și de asemenea sp. farfullar, refunfuñar. Nu se poate stabili dacă, în rom. der. verbal este anterior sau posterior lui fluture (mr. f(l)itur(ă), flutur, frutur), substantiv masculin (insectă cu corpul alungit și patru aripi de culori diferite; samară; paietă, bob de metal strălucitor); verb s-a format, mai probabil direct pe baza expresiei imitative fîltura, cu sufix de asemenea expresiv -ura, conform gudura, scutura, scăpăra, vîntura. Mai puțin probabilă este der. directă din lat., care a fost propusă adesea, plecîndu-se de la corespondența cu limba albaneza fljuturoń „a zburătăci”, fljuturë, frutul „fluture” (cuvinte care par der. din rom.) și limba italiana fiutola „fluture de noapte” (poate în loc de frottola). Totuși, s-au menționat ca etimoane posibile limba latina fluctulāre „a fluctua” (Diez, II, 22; Meyer 100; REW 3384; DAR; Rosetti, I, 167; conform în contra Graur, BL, V, 98),în care tratamentul lui ct ar fi greu de explicat; sau limba latina flutulāre, de la flutāre „a pluti” (Candrea, Rom., XXXI, 310; Candrea, Elements, 96; Candrea-Dens., 610; Pușcariu 626; conform Densusianu, GS, II, 321) a cărui soluție ar fi posibilă, dacă nu ar fi atît de evidentă apartenența la familia expresivă, cu toți der. săi. Scriban, Archiva, XLI, 48, propunea o origine gepidică; numai Iordan, BF, II, 170, admite origine expresivă. Derivat fluștura, verb (a fîlfîi, a se legăna în văzduh; a se clătina; a agita, a mișca; a fluiera), cu infix expresiv, ca în flișc; flu(ș)turatic, adjectiv (ușuratic, neserios; frivol, inconstant; nebun, țicnit), pentru al cărui ultim sens, astăzi cuvant invechit, conform sp. chiflado; fluturaș, substantiv masculin (dim. al lui fluture; paietă); înflutura, verb (a împodobi cu paiete). După Pușcariu, Dacor., IV, 683, fluștura ar fi un der. din limba latina floscalia „pleavă”, de la floscŭlus, ipoteză imposibilă din toate punctele de vedere. – Din rom. provin limba albaneza fljuturoń „a zburătăci”, fljuturë „fluture”, bulgara flutur, flotore „paietă” (Capidan, Raporturile, 221), cu varianta furtulki, luturka (Bernard 43), și limba neogreaca: φλετουράω „a sări”, φουλτράω „a zbura”.