Papură
Definitie, sens si explicatie
1Papură, (rar) papuri, substantiv feminin Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina inalta, neramificata, cu frunze lungi si inguste, cu flori unisexuate, care creste in locuri mlastinoase (Typha); planta care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, cosuri etcetera – Lat *papura.
2Papură substantiv verifica cuvantul: pipirig.
3Papură substantiv
1. (Botanica; Typha) (regional) batea, berbecut, bucsau, culm, rogoz, sovar, (Transilvania si Maram.) speteaza, (Maram.) spetie.
2. verifica cuvantul: stuf.
1. (Botanica; Typha) (regional) batea, berbecut, bucsau, culm, rogoz, sovar, (Transilvania si Maram.) speteaza, (Maram.) spetie.
2. verifica cuvantul: stuf.
4Papura substantiv feminin, g.-d. art. papurii; plural papuri
5Papură -i f.
Planta erbacee acvatica, cu tulpina erecta neramificata, cu inflorescente cilindrice terminale si cu frunze lungi liniare, din care se impletesc diferite obiecte (cosuri, rogojini etcetera); sovar. ♢ A cauta nod in - a cauta parti negative acolo unde ele nu exista. /<lat. papura
Planta erbacee acvatica, cu tulpina erecta neramificata, cu inflorescente cilindrice terminale si cu frunze lungi liniare, din care se impletesc diferite obiecte (cosuri, rogojini etcetera); sovar. ♢ A cauta nod in - a cauta parti negative acolo unde ele nu exista. /<lat. papura
6Papura, papure, substantiv feminin (invechit)
1. tesatura cu fir.
2. perna.
1. tesatura cu fir.
2. perna.
7Papura (-re), substantiv feminin – Stuf, trestie (Typha angustifolia). – Megl. papra, papura.
Gr. πάπυρος › limba latina papyrus, probabil prin intermediul unei forme *papura (Schuchardt, Zrph., Xxvi, 403; Candrea, Élements, 10; Puscariu 1259; Candrea-dens., 1353; Rew 6218; Diculescu, Elementele, 484; Graur, Rom., Liii, 543; Rosetti, Ii, 65).
Bg. papura provine din rom. (Capidan, Raporturile, 220). – Derivat papuri, verb (a acoperi, a astupa cu papura); papuris, substantiv neutru (rogozis); papurica, substantiv feminin (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus); papornita, substantiv feminin (cos, cosarca; Arg., palarie).
E dubletul lui papirus, substantiv neutru, din franceza
Gr. πάπυρος › limba latina papyrus, probabil prin intermediul unei forme *papura (Schuchardt, Zrph., Xxvi, 403; Candrea, Élements, 10; Puscariu 1259; Candrea-dens., 1353; Rew 6218; Diculescu, Elementele, 484; Graur, Rom., Liii, 543; Rosetti, Ii, 65).
Bg. papura provine din rom. (Capidan, Raporturile, 220). – Derivat papuri, verb (a acoperi, a astupa cu papura); papuris, substantiv neutru (rogozis); papurica, substantiv feminin (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus); papornita, substantiv feminin (cos, cosarca; Arg., palarie).
E dubletul lui papirus, substantiv neutru, din franceza