Paradox
Definitie, sens si explicatie
1Paradox, paradoxuri, substantiv neutru
1. Enunt contradictoriu si, in acelasi timp, demonstrabil; parere (absurda) contrara adevarului unanim recunoscut; p. ext. ciudatenie; enormitate, absurditate.
2. (În sintagma) Paradox hidrostatic = faptul ca presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile si de forma vasului respectiv. [Plural si: paradoxe] – Din franceza Paradoxe.
1. Enunt contradictoriu si, in acelasi timp, demonstrabil; parere (absurda) contrara adevarului unanim recunoscut; p. ext. ciudatenie; enormitate, absurditate.
2. (În sintagma) Paradox hidrostatic = faptul ca presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile si de forma vasului respectiv. [Plural si: paradoxe] – Din franceza Paradoxe.
2Paradox substantiv neutru, plural paradoxuri
3Paradox -uri n. 1) Opinie sau lucru care vine in contradictie cu adevarul general acceptat. 2) Rationament aparent just care duce la concluzii contradictorii, ce nu pot fi considerate nici adevarate, nici false; antinomie. /<fr. paradoxe
4Paradox substantiv neutru
1. Contradictie logica-formala, aparuta in ciuda respectarii corectitudinii logice a rationamentului; parere contrara adevarului unanim recunoscut; (prin extensiune) ciudatenie, nepotrivire.
2. Fapt despre care se poate demonstra atat ca este adevarat, cat si ca este fals. [Plural -xuri, -xe. / conform franceza paradoxe, lat., limba greaca (veche) paradoxon < limba greaca (veche) para – contra, doxa – parere].
1. Contradictie logica-formala, aparuta in ciuda respectarii corectitudinii logice a rationamentului; parere contrara adevarului unanim recunoscut; (prin extensiune) ciudatenie, nepotrivire.
2. Fapt despre care se poate demonstra atat ca este adevarat, cat si ca este fals. [Plural -xuri, -xe. / conform franceza paradoxe, lat., limba greaca (veche) paradoxon < limba greaca (veche) para – contra, doxa – parere].
5Paradox substantiv neutru
1. enunt contradictoriu si in acelasi timp demonstrabil, parere contrara adevarului unanim acceptat; (prin extensiune) ciudatenie. ♢ fapt despre care se poate demonstra atat ca este adevarat, cat si fals.
2. (fiz.) - hidrostatic = faptul ca presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile si de forma lui. (< franceza paradoxe, limba greaca (veche) paradoxos)
1. enunt contradictoriu si in acelasi timp demonstrabil, parere contrara adevarului unanim acceptat; (prin extensiune) ciudatenie. ♢ fapt despre care se poate demonstra atat ca este adevarat, cat si fals.
2. (fiz.) - hidrostatic = faptul ca presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile si de forma lui. (< franceza paradoxe, limba greaca (veche) paradoxos)