Parcă
Definitie, sens si explicatie
1Parcă1 adverb Se pare ca..., s-ar crede ca..., s-ar zice ca...; (in constructii negative) nu prea.
Parca il cunosc. ♦ Este posibil, se pare ca da.
Ma cunosti? – Parca. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Ca si cum, ca si cand.
Îmi raspunde parca n-ar avea gura. ♦ Ca si cum ar fi, ca si cand ar fi.
Venea parca o adiere. – Parea + ca.
Parca il cunosc. ♦ Este posibil, se pare ca da.
Ma cunosti? – Parca. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Ca si cum, ca si cand.
Îmi raspunde parca n-ar avea gura. ♦ Ca si cum ar fi, ca si cand ar fi.
Venea parca o adiere. – Parea + ca.
2Parcă2, parce, substantiv feminin (Mai ales la plural) Fiecare dintre cele trei divinitati ale destinului oamenilor din mitologia romana, reprezentate sub infatisarea unor femei batrane. – Din limba latina Parca, franceza Parque.
3Parca adverb
4Parca substantiv feminin, g.-d. art. parcei; plural parce
5Parcă1 adverb 1) (atribuie celor spuse valoare de nesiguranta, dubiu, probabilitate etcetera) Face impresia ca; (se) pare ca. - l-am vazut ieri. 2) (atribuie unei propozitii valoare interogativa afirmativa) Oare. - nu ti-am spus despre aceasta? /a parea + ca
6Parcă2 conj. (exprima un raport modal) Ca si cum; ca si cand. Striga parca era in foc. /a parea + ca
7Parcă3 -ce f. (in mitologia romana) Fiecare dintre cele trei divinitati, reprezentate sub infatisarea unor femei batrane despre care se credea ca stapanesc viata omului. /<lat. parca, limba franceza: parque