Particulă
Definitie, sens si explicatie
1Particulă, particule, substantiv feminin
1. Parte foarte mica dintr-o substanta, dintr-o materie. ♢ (Fiz.) Particula elementara = particula constitutiva a materiei (electron, proton etcetera) care se prezinta ca o unitate cu insusiri specifice si nu poate fi redusa in unitati mai simple.
Particula alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni.
Particula beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv.
2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atasat la un cuvant; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru parti de vorbire neflexibile. ♦ Prin specializare: Cuvant care insoteste un nume propriu de familie, de demnitate, indicand gradul, rangul etcetera – Din franceza Particule, limba latina Particula.
1. Parte foarte mica dintr-o substanta, dintr-o materie. ♢ (Fiz.) Particula elementara = particula constitutiva a materiei (electron, proton etcetera) care se prezinta ca o unitate cu insusiri specifice si nu poate fi redusa in unitati mai simple.
Particula alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni.
Particula beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv.
2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atasat la un cuvant; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru parti de vorbire neflexibile. ♦ Prin specializare: Cuvant care insoteste un nume propriu de familie, de demnitate, indicand gradul, rangul etcetera – Din franceza Particule, limba latina Particula.
2Particulă substantiv corpuscul, microobiect.
3Particula substantiv feminin, g.-d. art. particulei; plural particule
4Particulă -e f. 1) Parte minuscula; particica infima. 2) lingv.
Cuvant auxiliar care atribuie enuntului nuante suplimentare. /<fr. particule, limba latina particula
Cuvant auxiliar care atribuie enuntului nuante suplimentare. /<fr. particule, limba latina particula
5Particulă substantiv feminin
1. Particica de materie; corpuscul, microobiect. ♦ (Fiz.) Particula elementara = Particula constitutiva a materiei, care prezinta atat caracteristici corpusculare, cat si ondulatorii, comportandu-se ca o entitate cu insusiri specifice.
2. Element lexical si morfologic neflexibil, intrebuintat numai in compunere cu alte cuvinte. [Conform: franceza particule, limba latina particula].
1. Particica de materie; corpuscul, microobiect. ♦ (Fiz.) Particula elementara = Particula constitutiva a materiei, care prezinta atat caracteristici corpusculare, cat si ondulatorii, comportandu-se ca o entitate cu insusiri specifice.
2. Element lexical si morfologic neflexibil, intrebuintat numai in compunere cu alte cuvinte. [Conform: franceza particule, limba latina particula].
6Particulă substantiv feminin
1. particica de materie; corpuscul, microobiect. o (fiz.) - elementara = particula constitutiva a materiei, care prezinta atat caracteristici corpusculare, cat si ondulatorii, comportandu-se ca o entitate cu insusiri specifice.
2. element lexical si morfologic invariabil, care se ataseaza la sfarsitul unui cuvant sau al unei forme flexionare. (< franceza particule, limba latina particula)
1. particica de materie; corpuscul, microobiect. o (fiz.) - elementara = particula constitutiva a materiei, care prezinta atat caracteristici corpusculare, cat si ondulatorii, comportandu-se ca o entitate cu insusiri specifice.
2. element lexical si morfologic invariabil, care se ataseaza la sfarsitul unui cuvant sau al unei forme flexionare. (< franceza particule, limba latina particula)