1
Paște1, pasc, verb III.
1. Intranzitiv și tranzitiv (Despre vite; la persoana 3).
A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc.
Tranzitiv Figurat A întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc.
2. Tranzitiv (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1), a duce la pășune; a păstori, a pășuna.
Expresie (Familiar) Ce paști aici? se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent. A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost. A-l paște (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva. A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău. N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună, se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe.
Compus: paște-vânt substantiv masculin invariabil = om fără căpătâi, pierde-vară.
3. Tranzitiv (Despre primejdii, moarte, noroc) A urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate; a pândi.
Expresie Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să... A-l paște pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia). – Latină Pascere.
1. Intranzitiv și tranzitiv (Despre vite; la persoana 3).
A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc.
Tranzitiv Figurat A întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc.
2. Tranzitiv (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1), a duce la pășune; a păstori, a pășuna.
Expresie (Familiar) Ce paști aici? se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent. A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost. A-l paște (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva. A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău. N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună, se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe.
Compus: paște-vânt substantiv masculin invariabil = om fără căpătâi, pierde-vară.
3. Tranzitiv (Despre primejdii, moarte, noroc) A urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate; a pândi.
Expresie Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să... A-l paște pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia). – Latină Pascere.
DEX – dicționarul explicativ
2
Paște2 substantiv neutru vezi Paști.
DEX – dicționarul explicativ
3
A Paște pasc
1. tranzitiv 1) (iarbă sau alte plante) A mânca rupând cu gura direct de unde crește. 2) (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a pășuna; a păstori.
Paște pe cineva a urmări pe cineva, pentru a-i face un rău. 3) (despre nenorociri, primejdii) A amenința ca o fatalitate.
A-l paște norocul (pe cineva) a-l urmări norocul (pe cineva).
2. intranzitiv (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a pășuna. /<latină pascere
1. tranzitiv 1) (iarbă sau alte plante) A mânca rupând cu gura direct de unde crește. 2) (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a pășuna; a păstori.
Paște pe cineva a urmări pe cineva, pentru a-i face un rău. 3) (despre nenorociri, primejdii) A amenința ca o fatalitate.
A-l paște norocul (pe cineva) a-l urmări norocul (pe cineva).
2. intranzitiv (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a pășuna. /<latină pascere
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Paște (-ti), substantiv masculin – Sărbătoare Învierii. – Aromână Paște, Paști, meglenoromână Paștu, Paști, istroromână Pǫștę. Latină Paschae (Pușcariu 1283; Candrea-dens., 1352; Rew 6264), conform italiană, catalană pasqua, logud. paska, provensală pasca, franceză pâques, portugheză pascoa, albaneză paskë, neogreacă πάσχα.
Rezultatul normal, Paște, a fost considerat ca un plural feminin, de unde singular neutru Paște și de aici plural Paști. – Derivat pășticar, substantiv masculin (Transilvania, persoană care dă de pomană în biserică, în ziua de Paște); păștiță, substantiv feminin (anemonă, Anemone ranunculoides).
Rezultatul normal, Paște, a fost considerat ca un plural feminin, de unde singular neutru Paște și de aici plural Paști. – Derivat pășticar, substantiv masculin (Transilvania, persoană care dă de pomană în biserică, în ziua de Paște); păștiță, substantiv feminin (anemonă, Anemone ranunculoides).
DER – dicționarul etimologic
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Paște (pasc, păscut), verb –
1. A pășuna. –
2. A păzi vitele la păscut. –
3. (Rar) A hrăni, a alimenta. –
4. A păstori o turmă de credincioși. –
5. A amenința, a pîndi, a urmări. – Aromână pascu, păscut, paștire, meglenoromână pascu, păscut. Latină pascĕre (Pușcariu 1282; Candrea-dens., 1353; Rew 6263), conform vegl. puoskro, italiană pascere, logud. paskere, provensală paiser, catalană paixer, spaniolă pacer, portugheză pascer. După Șeineanu, Semasiol., 69, ultimul sens s-ar datora unei influențe ebraice, ipoteză inutilă, dat fiind că, din punct de vedere al păstorului, a paște animalele nu înseamnă altceva decît „a aștepta supraveghind”.
Derivat păscare, substantiv feminin (păscut; pășune; loc în care se așteaptă și se prinde mingea, în anumite jocuri), după păscut, ca nascare din născut (Tiktin); păscut, substantiv neutru (pășunat); păscătoare, substantiv feminin (Bucovina, pășune); păscui, verb (a presimți, a bănui), din verb paște
5. – Conform păstor, pășune.
1. A pășuna. –
2. A păzi vitele la păscut. –
3. (Rar) A hrăni, a alimenta. –
4. A păstori o turmă de credincioși. –
5. A amenința, a pîndi, a urmări. – Aromână pascu, păscut, paștire, meglenoromână pascu, păscut. Latină pascĕre (Pușcariu 1282; Candrea-dens., 1353; Rew 6263), conform vegl. puoskro, italiană pascere, logud. paskere, provensală paiser, catalană paixer, spaniolă pacer, portugheză pascer. După Șeineanu, Semasiol., 69, ultimul sens s-ar datora unei influențe ebraice, ipoteză inutilă, dat fiind că, din punct de vedere al păstorului, a paște animalele nu înseamnă altceva decît „a aștepta supraveghind”.
Derivat păscare, substantiv feminin (păscut; pășune; loc în care se așteaptă și se prinde mingea, în anumite jocuri), după păscut, ca nascare din născut (Tiktin); păscut, substantiv neutru (pășunat); păscătoare, substantiv feminin (Bucovina, pășune); păscui, verb (a presimți, a bănui), din verb paște
5. – Conform păstor, pășune.
DER – dicționarul etimologic
6
Paște verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural pasc, 1 plural paștem
DOOM – dicționarul ortografic