Perfectiv -ă
Definitie, sens si explicatie
1Perfectiv, -ă, perfectivi, -e, adjectiv (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprima actiunea verbului eliminand notiunea de durata si de desfasurare, insistand asupra inceputului si sfarsitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din franceza Perfectif, limba germana Perfektiv.
2Perfectiv adjectiv n., f. perfectiva; plural n. si feminin: perfective
3Perfectiv -a (-i, -e) (despre verbe) Care are forma ce indica inceputul si sfarsitul actiunii, neindicand durata ei. /<fr. perfectif, limba germana perfektiv
4Perfectiv adjectivn. (Despre aspectul verbelor) Care exprima actiunea insasi a verbului, eliminand notiunea de durata si insistand mai mult asupra inceputului si a sfarsitului, a rezultatului actiunii; (despre verbe) care are acest aspect. [Conform: franceza perfectif].
5Perfectiv, -ă adjectiv (despre verbe) care exprima actiunea, eliminand notiunea de durata si de desfasurare si insistand asupra inceputului si sfarsitului ei. (< franceza perfectif, limba germana perfektiv)