Permisiune
Definitie, sens si explicatie
1Permisiune, permisiuni, substantiv feminin Învoire, aprobare (ceruta de cineva sau acordata cuiva) de a face ceva; ingaduinta, incuviintare. [Pronuntat: -si-u-] – Din franceza Permission, limba latina Permissio, -onis.
2Permisiune substantiv
1. verifica cuvantul: incuviintare.
2. autorizatie, ingaduinta, voie. (- de a face ceva.)
1. verifica cuvantul: incuviintare.
2. autorizatie, ingaduinta, voie. (- de a face ceva.)
3Permisiune (aprobare) substantiv feminin (silabe -si-u-), g.-d. art. permisiunii; plural permisiuni
4Permisiune -i f.
Aprobare de a realiza ceva. [G.-d. Permisiunii; Sil. -si-u-] /<fr. permission, limba latina permissio, -onis
Aprobare de a realiza ceva. [G.-d. Permisiunii; Sil. -si-u-] /<fr. permission, limba latina permissio, -onis
5Permisiune substantiv feminin
1. Învoire data cuiva de a face ceva; incuviintare.
2. Verifica cuvantul: Permisie. [Pronume -si-u-. / conform franceza permission, limba latina permissio].
1. Învoire data cuiva de a face ceva; incuviintare.
2. Verifica cuvantul: Permisie. [Pronume -si-u-. / conform franceza permission, limba latina permissio].
6Permisiune/permisie substantiv feminin
1. invoire data cuiva de a face ceva; incuviintare.
2. (in forma permisiune) invoire de a parasi serviciul pe o perioada scurta de timp, data unui militar.
3. figura de stil prin care vorbitorul marturiseste ca se afla la discretia preopinentului. (< franceza permission, limba latina permissio)
1. invoire data cuiva de a face ceva; incuviintare.
2. (in forma permisiune) invoire de a parasi serviciul pe o perioada scurta de timp, data unui militar.
3. figura de stil prin care vorbitorul marturiseste ca se afla la discretia preopinentului. (< franceza permission, limba latina permissio)