Pesimism
Definitie, sens si explicatie
1Pesimism substantiv neutru Atitudine a omului care priveste cu neincredere viata si pe semenii sai si care considera ca toate situatiile au un deznodamant fatal; conceptie filozofica, opusa optimismului, potrivit careia raul, iluzia, suferinta predomina in lume si nu pot fi inlaturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristete, de amaraciune si de neliniste; stare sufleteasca de deprimare. – Din franceza Pessimisme, limba germana Pessimismus.
2Pesimism antonim: optimism
3Pesimism substantiv neutru
4Pesimism n. (in opozitie cu Optimism) 1) Viziune asupra vietii dominata de deznadejde, de neincredere in viitor si in oameni. 2) Conceptie filozofica conform careia in lume predomina raul ca trasatura inerenta. 3) Stare sufleteasca de deprimare, de neliniste si amaraciune. /<fr. pessimisme, limba germana Pessimismus
5Pesimism substantiv neutru
1. (Op. o p t i m i s m) Predispozitie de a vedea totul intr-o lumina sumbra, deprimanta.
2. Trasatura caracteristica ideologiei claselor pe cale de disparitie, care sustine ca viata omeneasca este iremediabil condamnata la suferinta si ca ea nu merita sa fie traita. [Conform: franceza pessimisme < limba latina pessimus – superlativ al lui malus – rau].
1. (Op. o p t i m i s m) Predispozitie de a vedea totul intr-o lumina sumbra, deprimanta.
2. Trasatura caracteristica ideologiei claselor pe cale de disparitie, care sustine ca viata omeneasca este iremediabil condamnata la suferinta si ca ea nu merita sa fie traita. [Conform: franceza pessimisme < limba latina pessimus – superlativ al lui malus – rau].
6Pesimism substantiv neutru
1. predispozitie de a vedea totul intr-o lumina sumbra, deprimanta.
2. conceptie filozofica potrivit careia in lume predomina raul, suferinta, absurdul. (< franceza pessimisme)
1. predispozitie de a vedea totul intr-o lumina sumbra, deprimanta.
2. conceptie filozofica potrivit careia in lume predomina raul, suferinta, absurdul. (< franceza pessimisme)