1
Pian, piane, substantiv neutru
1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape; clavir, pianoforte.
Pian automat (sau electric) = pian acționat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri speciale de hârtie introduse în aparat. Pian cu manivelă = pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele.
2. Artă de a interpreta o compoziție muzicală la un pian (1). [Variantă: (rar) Piano substantiv neutru] – Din germană Piano, franceză Piano, italiană Piano[forte].
1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape; clavir, pianoforte.
Pian automat (sau electric) = pian acționat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri speciale de hârtie introduse în aparat. Pian cu manivelă = pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele.
2. Artă de a interpreta o compoziție muzicală la un pian (1). [Variantă: (rar) Piano substantiv neutru] – Din germană Piano, franceză Piano, italiană Piano[forte].
DEX – dicționarul explicativ
2
Pian piane neutru 1) Instrument muzical de percuție constând dintr-o cutie mare de rezonanță (așezată pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul claviaturii. A acorda pianul.
Concert de pian. 2) Arta de a cânta la acest instrument. Posedă pianul. /<germană Piano, franceză, italiană piano
Concert de pian. 2) Arta de a cânta la acest instrument. Posedă pianul. /<germană Piano, franceză, italiană piano
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Pian substantiv neutru Instrument muzical cu coarde și cu clape, la care se cântă prin apăsarea clapelor, care comandă niște ciocănele ce lovesc coardele; pianoforte. [Pronume pian, plural -ne, variantă piano. / < germană Piano, franceză, italiană piano(forte)].
DOOM – dicționarul ortografic
4
Pian substantiv neutru, plural piane
DOOM – dicționarul ortografic
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Pian1 substantiv neutru instrument muzical dintr-o cutie mare de rezonanță suspendată pe trei picioare, cu claviatură și coarde metalice lovite cu ciocănele prin intermediul unor taste. (< germană Piano, italiană piano)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Pian2 substantiv neutru boală tropicală, asemănătoare cu sifilisul, dar neveneriană, produsă de treponemă, manifestată prin leziuni cutanate sau viscerale cu aspect de fragă. (< franceză pian)
MDN – marele dicționar de neologisme