Pian
Definitie, sens si explicatie
1Pian, piane, substantiv neutru
1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanta asezata pe trei picioare si dintr-o serie de coarde metalice, care vibreaza cand sunt lovite de niste ciocanele actionate prin apasarea unor clape; clavir, pianoforte. ♢ Pian automat (sau electric) = pian actionat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care executa automat anumite melodii inregistrate in prealabil pe niste suluri speciale de hartie introduse in aparat.
Pian cu manivela = pian automat care functioneaza prin invartirea unei manivele.
2. Arta de a interpreta o compozitie muzicala la un pian (1). [Varianta: (rar) Piano substantiv neutru] – Din limba germana Piano, franceza Piano, limba italiana Piano[forte].
1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanta asezata pe trei picioare si dintr-o serie de coarde metalice, care vibreaza cand sunt lovite de niste ciocanele actionate prin apasarea unor clape; clavir, pianoforte. ♢ Pian automat (sau electric) = pian actionat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care executa automat anumite melodii inregistrate in prealabil pe niste suluri speciale de hartie introduse in aparat.
Pian cu manivela = pian automat care functioneaza prin invartirea unei manivele.
2. Arta de a interpreta o compozitie muzicala la un pian (1). [Varianta: (rar) Piano substantiv neutru] – Din limba germana Piano, franceza Piano, limba italiana Piano[forte].
2Pian substantiv (Muzica) (astazi rar) clavir, (italienism rar) pianoforte, (regional) poampa.
3Pian substantiv neutru, plural piane
4Pian -e n. 1) Instrument muzical de percutie constand dintr-o cutie mare de rezonanta (asezata pe trei picioare) si dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete cand sunt lovite de niste ciocanele, actionate cu ajutorul claviaturii. A acorda -ul.
Concert de -. 2) Arta de a canta la acest instrument. Poseda -ul. /<germ.
Piano, franceza, limba italiana piano
Concert de -. 2) Arta de a canta la acest instrument. Poseda -ul. /<germ.
Piano, franceza, limba italiana piano
5Pian substantiv neutru Instrument muzical cu coarde si cu clape, la care se canta prin apasarea clapelor, care comanda niste ciocanele ce lovesc coardele; pianoforte. [Pronume pian, plural -ne, varianta piano. / < limba germana Piano, franceza, limba italiana piano(forte)].
6Pian1 substantiv neutru instrument muzical dintr-o cutie mare de rezonanta suspendata pe trei picioare, cu claviatura si coarde metalice lovite cu ciocanele prin intermediul unor taste. (< limba germana Piano, limba italiana piano)
7Pian2 substantiv neutru boala tropicala, asemanatoare cu sifilisul, dar neveneriana, produsa de treponema, manifestata prin leziuni cutanate sau viscerale cu aspect de fraga. (< franceza pian)