DexDefinitie.com

Troian

Troian1, troiene, substantiv neutru 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete. Prin generalizare Morman…

Definiții pentru „Troian”

8 definiții din 5 dicționare

1

Troian1, troiene, substantiv neutru

1.
Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete.
Prin generalizare Morman, grămadă.
2.
Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu șanț de apărare. [Pronunțat: tro-ian]

Probabil din slavă Trojanŭ.

DEX – dicționarul explicativ

2

Troian1 troiene neutru

1.
Strat gros de zăpadă adunată de vânt și dispus în formă de val; nămete.
2.
popular Grămadă de obiecte aruncate în dezordine; vraf. Troian de frunze.
3.
învechit Întăritură primitivă, formată dintr-un val de pământ cu șanț de apărare. /Din Troian nume propriu

NODEX – noul dicționar explicativ

3

Troian3 troiană (troieni, troiene) ist. Care aparține Troiei sau populației ei; din Troia. Războiul troian.

Cal troian a) cal mare de lemn în care, conform legendei, s-au ascuns oștenii care asediau Troia pentru a pătrunde în cetate și a deschide porțile asediatorilor; b) dar făcut unui dușman pentru a-l prinde în cursă. /Din Troian nume propriu

NODEX – noul dicționar explicativ

4

Troian2 troieni masculin ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Troiei. /Din Troian nume propriu

NODEX – noul dicționar explicativ

Încă 4 definiții din alte dicționare
5

Troian, -ă I. adjectiv, substantiv masculin și feminin (locuitor) din Troia.

II. adjectiv referitor la Troia. o calul troian = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva.

(< latină troianus)

MDN – marele dicționar de neologisme

6

Troian (-iene), substantiv neutru –

1.
Dig de protecție săpat într-o perioadă nedeterminată de-a lungul unei linii aproximativ paralele cu lunca Dunării, atribuit greșit împăratului Traian. –
2.
Cantitate mare de zăpăadă, nămete, noian. –
3.
Grămadă, morman, teanc. –
4.
Oltenia Potecă într-o fîneață. –
5.
Oltenia Urma saniei pe zăpadă.
Slavă trojanŭ (Cihac, II, 423; Șeineanu, Semasiol., 179; Tiktin), conform sârbă trojan. Derivat directă din latină Trāĭānus (Tagliavini, Arch.
Română, XII, 218) nu este posibilă fonetic.

Apare în doc. din secolul XV.

Încă un sens
Amintirea lui Traian nu s-a păstrat în obiceiurile populare română; și că numele său s-ar fi perpetuat în slavă în legătură cu această construcție defensivă, nu este semnificativ, căci este vorba de o tradiție fără temei și cu siguranță tîrzie.

Derivat tro(i)eni, verb (a se îngrămdi zăpada; a fi drumurile blocate de zăpadă).

DER – dicționarul etimologic

7

Troian adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural troieni; feminin singular troiană, plural troiene

DOOM – dicționarul ortografic

8

Troian (nămete) substantiv neutru, plural troiene

DOOM – dicționarul ortografic

Pluralul și declinarea cuvântului „troian”

Pluralul cuvântului „troian” este „troiene”, iar forma articulată este „troienele”.

Accentultroián
SingularPlural
Nominativ-acuzativ, nearticulat
troiantroiene
Nominativ-acuzativ, articulat
troianultroienele
Genitiv-dativ, articulat
troianuluitroienelor