Troian1, troiene, substantiv neutru
Probabil din slavă Trojanŭ.
DEX – dicționarul explicativ
Troian1 troiene neutru
NODEX – noul dicționar explicativ
Troian3 troiană (troieni, troiene) ist. Care aparține Troiei sau populației ei; din Troia. Războiul troian.
NODEX – noul dicționar explicativ
Troian2 troieni masculin ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Troiei. /Din Troian nume propriu
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 4 definiții din alte dicționare
Troian, -ă I. adjectiv, substantiv masculin și feminin (locuitor) din Troia.
II. adjectiv referitor la Troia. o calul troian = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva.
(< latină troianus)
MDN – marele dicționar de neologisme
Troian (-iene), substantiv neutru –
Apare în doc. din secolul XV.
Încă un sens
Derivat tro(i)eni, verb (a se îngrămdi zăpada; a fi drumurile blocate de zăpadă).
DER – dicționarul etimologic
Troian adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural troieni; feminin singular troiană, plural troiene
DOOM – dicționarul ortografic
Troian (nămete) substantiv neutru, plural troiene
DOOM – dicționarul ortografic
