Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Troian

1 * Cuvantul cu diacritice: troián
Cuvantul fara diacritice: troian

Definitie: TROIAN¹, troiene, substantiv neutru 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ P. gener. Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu șanț de apărare. [Pronuntat: tro-ian] – Probabil din limba slava (veche) trojanŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: troián
Cuvantul fara diacritice: troian

Definitie: TROIAN substantiv verifica cuvantul: nămete.

3 * Cuvantul cu diacritice: troián
Cuvantul fara diacritice: troian

Definitie: TROIAN substantiv verifica cuvantul: grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.

4 * Cuvantul cu diacritice: troián
Cuvantul fara diacritice: troian

Definitie: troian adjectiv m., (persoană) substantiv masculin, plural troieni; f. singular troiană, plural troiene

5 * Cuvantul cu diacritice: troián
Cuvantul fara diacritice: troian

Definitie: troian (nămete) substantiv neutru, plural troiene

6 * Cuvantul cu diacritice: troián -iéne
Cuvantul fara diacritice: troian

Definitie: TROIAN¹ -iene n. 1) Strat gros de zăpadă adunată de vânt și dispus în formă de val; nămete. 2) pop. Grămadă de obiecte aruncate în dezordine; vraf. - de frunze. 3) înv. Întăritură primitivă, formată dintr-un val de pământ cu șanț de apărare. /Din Troian n. pr.

7 * Cuvantul cu diacritice: troián -iéni
Cuvantul fara diacritice: troian

Definitie: TROIAN² -ieni m. ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Troiei. /Din Troian n. pr.

8 * Cuvantul cu diacritice: troián -iánă -iéni -iéne
Cuvantul fara diacritice: troian

Definitie: TROIAN³ -iană (-ieni, -iene) ist. Care aparține Troiei sau populației ei; din Troia. Războiul -. ♢ Cal - a) cal mare de lemn în care, conform legendei, s-au ascuns oștenii care asediau Troia pentru a pătrunde în cetate și a deschide porțile asediatorilor; b) dar făcut unui dușman pentru a-l prinde în cursă. /Din Troian n. pr.

9 * Cuvantul cu diacritice: troián -ă
Cuvantul fara diacritice: troian

Definitie: TROIAN, -Ă I. adjectiv, substantiv masculin f. (locuitor) din Troia. II. adjectiv referitor la Troia. o calul - = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva. (< limba latina troianus)

10 * Cuvantul cu diacritice: troián -iéne
Cuvantul fara diacritice: troian

Definitie: troian (-iene), substantiv neutru – 1. Dig de protecție săpat într-o perioadă nedeterminată de-a lungul unei linii aproximativ paralele cu lunca Dunării, atribuit greșit împăratului Traian. – 2. Cantitate mare de zăpăadă, nămete, noian. – 3. Grămadă, morman, teanc. – 4. (Oltenia) Potecă într-o fîneață. – 5. (Oltenia) Urma saniei pe zăpadă. Sl. trojanŭ (Cihac, II, 423; Șeineanu, Semasiol., 179; Tiktin), conform limba sarba: trojan. Derivat directă din limba latina Trāĭānus (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 218) nu este posibilă fonetic. Apare în doc. din secolul XV. Amintirea lui Traian nu s-a păstrat în obiceiurile populare rom.; și că numele său s-ar fi perpetuat în limba slava (veche) în legătură cu această construcție defensivă, nu este semnificativ, căci este vorba de o tradiție fără temei și cu siguranță tîrzie. – Derivat tro(i)eni, verb (a se îngrămdi zăpada; a fi drumurile blocate de zăpadă).