1
Troian1, troiene, substantiv neutru
1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete.
Prin generalizare Morman, grămadă.
2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu șanț de apărare. [Pronunțat: tro-ian] – Probabil din slavă Trojanŭ.
1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete.
Prin generalizare Morman, grămadă.
2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu șanț de apărare. [Pronunțat: tro-ian] – Probabil din slavă Trojanŭ.
DEX – dicționarul explicativ
2
Troian1 troiene neutru 1) Strat gros de zăpadă adunată de vânt și dispus în formă de val; nămete. 2) popular Grămadă de obiecte aruncate în dezordine; vraf. Troian de frunze. 3) învechit Întăritură primitivă, formată dintr-un val de pământ cu șanț de apărare. /Din Troian nume propriu
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Troian3 troiană (troieni, troiene) ist. Care aparține Troiei sau populației ei; din Troia. Războiul troian.
Cal troian a) cal mare de lemn în care, conform legendei, s-au ascuns oștenii care asediau Troia pentru a pătrunde în cetate și a deschide porțile asediatorilor; b) dar făcut unui dușman pentru a-l prinde în cursă. /Din Troian nume propriu
Cal troian a) cal mare de lemn în care, conform legendei, s-au ascuns oștenii care asediau Troia pentru a pătrunde în cetate și a deschide porțile asediatorilor; b) dar făcut unui dușman pentru a-l prinde în cursă. /Din Troian nume propriu
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Troian2 troieni masculin ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Troiei. /Din Troian nume propriu
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 4 definiții din alte dicționare
5
Troian, -ă I. adjectiv, substantiv masculin și feminin (locuitor) din Troia.
II. adjectiv referitor la Troia. o calul troian = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva. (< latină troianus)
II. adjectiv referitor la Troia. o calul troian = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva. (< latină troianus)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Troian (-iene), substantiv neutru –
1. Dig de protecție săpat într-o perioadă nedeterminată de-a lungul unei linii aproximativ paralele cu lunca Dunării, atribuit greșit împăratului Traian. –
2. Cantitate mare de zăpăadă, nămete, noian. –
3. Grămadă, morman, teanc. –
4. (Oltenia) Potecă într-o fîneață. –
5. (Oltenia) Urma saniei pe zăpadă.
Slavă trojanŭ (Cihac, II, 423; Șeineanu, Semasiol., 179; Tiktin), conform sârbă trojan. Derivat directă din latină Trāĭānus (Tagliavini, Arch.
Română, XII, 218) nu este posibilă fonetic.
Apare în doc. din secolul XV.
Amintirea lui Traian nu s-a păstrat în obiceiurile populare română; și că numele său s-ar fi perpetuat în slavă în legătură cu această construcție defensivă, nu este semnificativ, căci este vorba de o tradiție fără temei și cu siguranță tîrzie. – Derivat tro(i)eni, verb (a se îngrămdi zăpada; a fi drumurile blocate de zăpadă).
1. Dig de protecție săpat într-o perioadă nedeterminată de-a lungul unei linii aproximativ paralele cu lunca Dunării, atribuit greșit împăratului Traian. –
2. Cantitate mare de zăpăadă, nămete, noian. –
3. Grămadă, morman, teanc. –
4. (Oltenia) Potecă într-o fîneață. –
5. (Oltenia) Urma saniei pe zăpadă.
Slavă trojanŭ (Cihac, II, 423; Șeineanu, Semasiol., 179; Tiktin), conform sârbă trojan. Derivat directă din latină Trāĭānus (Tagliavini, Arch.
Română, XII, 218) nu este posibilă fonetic.
Apare în doc. din secolul XV.
Amintirea lui Traian nu s-a păstrat în obiceiurile populare română; și că numele său s-ar fi perpetuat în slavă în legătură cu această construcție defensivă, nu este semnificativ, căci este vorba de o tradiție fără temei și cu siguranță tîrzie. – Derivat tro(i)eni, verb (a se îngrămdi zăpada; a fi drumurile blocate de zăpadă).
DER – dicționarul etimologic
7
Troian adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural troieni; feminin singular troiană, plural troiene
DOOM – dicționarul ortografic
8
Troian (nămete) substantiv neutru, plural troiene
DOOM – dicționarul ortografic