Definitie Meridian -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Meridian, -Ă I. adjectiv referitor la un meridian. o cerc - = instrument cu ajutorul caruia se determina trecerea unui astru la meridian (II, 1) si care serveste la masurarea inaltimii astrului; distanta -a = diferenta de longitudine dintre doua puncte situate pe meridiane diferite; linie -a = meridiana locului.
II. substantiv neutru
1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru. o plan - = plan determinat de verticala locului si paralela axei de rotatie a Pamantului.
2. intersectia unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. o - ceresc = cercul mare din intersectia sferei ceresti cu planul care trece prin axa universului.
3. (in acupunctura) linie imaginara a suprafetei pielii care uneste diferite puncte corespunzand unui anumit organ.
II. substantiv feminin
1. intersectie a unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. o (astr.) a locului = intersectia planului meridian cu planul orizontal intr-un loc dat; linie meridiana.
2. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii.
3. canapea cu spatar si brate inegale, care tine loc de sezlong. (< limba latina meridianus, limba italiana meridiano, franceza meridien)

Varianta definitie 2: Meridian, meridiane, substantiv neutru, adjectiv
1. Substantiv neutru: Fiecare dintre liniile imaginare care rezulta din intersectia suprafetei Pamantului cu serniplanul sprijinit pe axa geografica, constituind liniile de reper pentru masurarea longitudinii geografice. ♢ Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie) si in raport cu care se calculeaza, in baza unei conventii internationale, longitudinea punctelor de pe glob.
Meridian magnetic = linie obtinuta prin intersectia suprafetei Pamantului cu planul vertical indicat de directia acului magnetic. (Astron.) Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei ceresti, care trece prin zenitul locului si prin polii ceresti.
Meridianul locului = linia de intersectie a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului.
2. Substantiv neutru: (Matematica) Curba a unei suprafete de rotatie cu un plan care trece prin axa ei de rotatie.
3. Adjectiv Referitor la un meridian (1), care trece printr-un meridian. [Pronuntat: -di-an] – Din limba latina Meridianus, limba italiana Meridiano, franceza Meridien.

Varianta definitie 3: Meridian substantiv (GEOGR.)
1. (invechit) miazazian.
2. me-ridian de origine = meridianul zero, primul meridian; meridian geografic = meridian terestru; meridian terestru verifica cuvantul: meridian geografic; meridi-anul zero verifica cuvantul: meridian de origine.

Varianta definitie 4: Meridian adjectiv n. (silabe -di-an), f. meridiana; plural n. si feminin: meridiane

Varianta definitie 5: Meridian substantiv neutru (silabe -di-an), plural meridiane

Varianta definitie 6: Meridian -e n.
Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin cei doi poli geografici ai Pamantului si care servesc drept punct de reper pentru determinarea longitudinii geografice. [Silabe -di-an] /<lat. meridianus, limba italiana meridiano, franceza meridien

Varianta definitie 7: Meridian substantiv neutru
1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pamantesc si determina gradele de longitudine. ♢ Plan meridian = plan determinat de verticala locului si paralela axei de rotatie a Pamantului.
2. Intersectia unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ♢ Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersectia sferei ceresti cu planul care trece prin axa universului. adjectiv Cerc meridian = instrument cu ajutorul caruia se determina trecerea unui astru la meridian (1) si care serveste la masurarea inaltimii astrului; distanta meridiana = diferenta de longitudine dintre doua puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiana = meridiana locului. [Pronume -di-an. / < franceza meridien, conform limba italiana meridiana, limba latina meridies – amiaza].