Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pită

1 * Cuvantul cu diacritice: pítă
Cuvantul fara diacritice: pita

Definitie: PITĂ, pite, substantiv feminin (Regional) 1. Pâine. ♢ Compus: pita-vacii = ciupercă comestibilă, cu pălăria roșcată-cenușie, cu carne albă, care devine albastră în contact cu aerul (Boletus bovinus). 2. Figurativ Hrană necesară pentru trai; mijloace de existență; prin extensiune slujbă, funcție, post. – Din bulgara pita.

2 * Cuvantul cu diacritice: pítă
Cuvantul fara diacritice: pita

Definitie: PITĂ substantiv verifica cuvantul: pâine.

3 * Cuvantul cu diacritice: pítă
Cuvantul fara diacritice: pita

Definitie: pită substantiv feminin, g.-d. art. pitei; plural pite

4 * Cuvantul cu diacritice: pítă -e
Cuvantul fara diacritice: pita

Definitie: PITĂ -e f. reg. 1) Produs alimentar făcut din aluat dospit, frământat și copt în cuptor; pâine. ♢ Celui flămând numai -a-i în gând fiecare se gândește la ceea ce îl interesează. 2) figurat Hrana cea de toate zilele. bulgara pita

5 * Cuvantul cu diacritice: pítă píte
Cuvantul fara diacritice: pita

Definitie: pită (pite), substantiv feminin – Pîine; slujbă. – Mr., megl. pită. Mgr. πίτα conform limba turca: pite (Miklosich, Et. Wb., 248a; Loebel 77; Lokotsch 1654), limba albaneza pitë (Meyer, Alb. St., IV, 97), bulgara pita (Conev 86), limba sarba: pita (Vasmer, Gr., 117), iud. sp. pita, calabr. pitta „pîine” (REW 6546; Rohlfs, EWUG, 1714), mag. pita. – Derivat pitan (var. chitan), substantiv masculin (Mold., pîine de casă; cuvant invechit, pîine proastă); pitar, substantiv masculin (Banat, brutar; boier, membru al Divanului, însărcinat cu brutăria Palatului și cu intendența armatei, mai tîrziu și cu trăsurile domnului), conform limba slava (veche) pitari, care pare a proveni din rom.; pitărie, substantiv feminin (Banat și Trans., brutărie; slujba de pitar); pităreasă, substantiv feminin: (nevastă de pitar; brutăriță); pitușcă, substantiv feminin (pîinișoară); pitoancă, substantiv feminin (ciupercă, Boletus granulatus), conform Iordan, Dift., 215 și Pascu, Suf., 271. – Din rom. provine limba neogreaca: πιτάρις (Meyer, Neugr. St., II, 77).