1
Plantaj substantiv neutru Plantare.
Plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior, și îngrijită intensiv în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile.
Arbore dintr-o astfel de plantație. [< franceză plantage].
Plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior, și îngrijită intensiv în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile.
Arbore dintr-o astfel de plantație. [< franceză plantage].
DN – dicționar de neologisme
2
Plantaj substantiv neutru plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior, și îngrijită intensiv în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile.
arbore dintr-o astfel de plantație. (< franceză plantage)
arbore dintr-o astfel de plantație. (< franceză plantage)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Plantaj substantiv neutru, plural plantaje
DOOM – dicționarul ortografic