Platonic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Platonic, -ă, platonici, -ce, adjectiv
1. Care apartine platonismului, privitor la platonism; platonian, platonician (2). ♦ P. ext. (Despre sentimente) Pur, ideal; spiritualizat.
2. Care nu se poate realiza, care nu se concretizeaza, care nu poate fi pus in practica; formal, abstract. – Din franceza Platonique.
1. Care apartine platonismului, privitor la platonism; platonian, platonician (2). ♦ P. ext. (Despre sentimente) Pur, ideal; spiritualizat.
2. Care nu se poate realiza, care nu se concretizeaza, care nu poate fi pus in practica; formal, abstract. – Din franceza Platonique.
2Platonic adjectiv verifica cuvantul: formal.
3Platonic substantiv verifica cuvantul: platonician, platonist.
4Platonic adjectiv
1. verifica cuvantul: platonician.
2. verifica cuvantul: pur.
3. spi-ritualizat. (Legaturi -.)
1. verifica cuvantul: platonician.
2. verifica cuvantul: pur.
3. spi-ritualizat. (Legaturi -.)
5Platonic adjectiv m., plural platonici; f. singular platonica, plural platonice
6Platonic -ca (-ci, -ce) 1) si substantival Care tine de platonism; propriu filozofiei lui Platon. 2) si adverbial (despre sentimente) Care se bazeaza pe o atractie spirituala; cu caracter pur ideal, spiritualizat. Dragoste -ca. 3) Care este imposibil de a fi transpus in viata; cu caracter pur teoretic. /<fr. platonique
7Platonic, -ă adjectiv
1. Referitor la platonism. ♦ Ideal, curat, pur.
2. Abstract, formal. [Conform: franceza platonique].
1. Referitor la platonism. ♦ Ideal, curat, pur.
2. Abstract, formal. [Conform: franceza platonique].
8Platonic, -ă adjectiv
1. referitor la platonism; platonian. ♢ (prin extensiune) ideal, curat, pur.
2. (despre manifestari, reactii etcetera) care ramane fara efect; abstract, formal. (< franceza platonique)
1. referitor la platonism; platonian. ♢ (prin extensiune) ideal, curat, pur.
2. (despre manifestari, reactii etcetera) care ramane fara efect; abstract, formal. (< franceza platonique)