Plavie
Definitie, sens si explicatie
1Plavie, plavii, substantiv feminin Insulita plutitoare (sau fixata la malul apei) formata din stuf, ierburi, rizomi, radacini de arbori etcetera intrate in putrefactie si amestecate cu namol. ♢ Expresie A se lasa (sau a se lungi) plavie = a se intinde la pamant. [Plural si: (popular) plavii] – Din limba slava (veche) Plavĩ.
2Plavie substantiv verifica cuvantul: insula plutitoare.
3Plavie substantiv feminin (silabe -vi-e), art. plavia (silabe -vi-a), g.-d. art. plaviei; plural plavii, art. plaviile (silabe -vi-i-)
4Plavie -i f.
Îngramadire de stuf, buruieni si radacini, amestecate cu namol, care pluteste pe apa sau sta fixata de mal. [G.-d. Plaviei] /<sl. plavi
Îngramadire de stuf, buruieni si radacini, amestecate cu namol, care pluteste pe apa sau sta fixata de mal. [G.-d. Plaviei] /<sl. plavi
5Plavie, plavii, substantiv feminin (regional)
1. insula plutitoare alcatuita din plaur (stuf, ierburi, rizomi, radacini de arbori, crengi si namol); plaur, cocioc, naclada.
2. (cu forma plava) nava, corabie; pluta.
3. padure doborata de vant; palanca.
4. sir de trestii infipte in pamant, din care ciobanii isi fac adapost.
5. limba de foc; plavina.
6. (adv.) in cantitate sau in numar mare.
1. insula plutitoare alcatuita din plaur (stuf, ierburi, rizomi, radacini de arbori, crengi si namol); plaur, cocioc, naclada.
2. (cu forma plava) nava, corabie; pluta.
3. padure doborata de vant; palanca.
4. sir de trestii infipte in pamant, din care ciobanii isi fac adapost.
5. limba de foc; plavina.
6. (adv.) in cantitate sau in numar mare.
6Plavie (plắvii), substantiv feminin – Morman, gramada de crengi si ierburi amestecate cu pamint, care plutesc pe suprafata anumitor riuri. – Varianta plaghie.
Sl. plavĭ „nava”, din plaviti „a pluti” (Cihac, Ii, 267; Conev 38).
E dubletul lui plava, substantiv feminin (Oltenia, plasa de pescuit); conform si plaur. – Derivat plavina, substantiv feminin (Bucovina, limba de foc; pala de fin); plavna, substantiv feminin (regiune mlastinoasa); plavca, substantiv feminin (loc unde se usuca navoadele).
Sl. plavĭ „nava”, din plaviti „a pluti” (Cihac, Ii, 267; Conev 38).
E dubletul lui plava, substantiv feminin (Oltenia, plasa de pescuit); conform si plaur. – Derivat plavina, substantiv feminin (Bucovina, limba de foc; pala de fin); plavna, substantiv feminin (regiune mlastinoasa); plavca, substantiv feminin (loc unde se usuca navoadele).