Plen
Definitie, sens si explicatie
1Plen substantiv neutru Totalitatea membrilor unei organizatii sau ai unei asociatii constituite; prin extensiune adunare a unei asociatii la care participa totalitatea membrilor ei. – Din limba latina Plenum.
2Plen substantiv neutru, plural plenuri
3Plen n. 1) Totalitate a membrilor unei organizatii sau a unei asociatii. 2) Adunare a unei organizatii sau asociatii la care iau parte toti membrii. /<lat. plenum
4Plen- verifica cuvantul: Pleni-.
5Plen substantiv neutru Totalitatea membrilor unei adunari constituite; (p.ext.) adunare la care sunt prezenti toti membrii. [Varianta plenum substantiv neutru / < limba latina plenum, conform limba greaca (veche) plein, limba germana Plenum].
6Plen substantiv neutru totalitatea membrilor unei adunari constituite; (prin extensiune) adunare la care sunt prezenti toti membrii. (< limba latina plenum)
7Plen (-nuri), substantiv neutru – Totalitatea membrilor unei asociatii, organizatii; adunare constituanta.
Limba Latina plenum (secolul Xix). – Derivat plenar, adjectiv , din limba latina plenarius, secolul Xix.
Conform: plin.
Limba Latina plenum (secolul Xix). – Derivat plenar, adjectiv , din limba latina plenarius, secolul Xix.
Conform: plin.