1
Ploșniță, ploșnițe, substantiv feminin Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit și cu miros urât caracteristic, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sângele omului; păduche-de-lemn, stelniță, polușcă (Cimex lectularius).
Compuse: ploșniță-de-pom = numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre și galbene, care trăiesc pe fragi, pe zmeură, pe căpșuni etc. (Pentatoma baccarum și Dolycoris baccarum); ploșniță-de-grădină = insectă de culoare albăstrie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oleracea); ploșniță-sură = insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste și cu capul în formă de cub, care împrăștie un miros aromatic (Syromastes marginatus); ploșniță-de-apă = A) insectă care înoată pe spate la suprafața apei și care are un ac otrăvitor (Notonecta glanea); B) răcușor; C) cornățar; ploșniță-de-câmp = insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe burtă, care trăiește pe fructe și pe legume (Palomena prasina); ploșnița-verzei = insectă dăunătoare, de circa 8 mm lungime, roșie cu pete negre, care atacă varza și conopida (Euryderma ornata). – Conform cehă p l o š č i c a.
Compuse: ploșniță-de-pom = numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre și galbene, care trăiesc pe fragi, pe zmeură, pe căpșuni etc. (Pentatoma baccarum și Dolycoris baccarum); ploșniță-de-grădină = insectă de culoare albăstrie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oleracea); ploșniță-sură = insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste și cu capul în formă de cub, care împrăștie un miros aromatic (Syromastes marginatus); ploșniță-de-apă = A) insectă care înoată pe spate la suprafața apei și care are un ac otrăvitor (Notonecta glanea); B) răcușor; C) cornățar; ploșniță-de-câmp = insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe burtă, care trăiește pe fructe și pe legume (Palomena prasina); ploșnița-verzei = insectă dăunătoare, de circa 8 mm lungime, roșie cu pete negre, care atacă varza și conopida (Euryderma ornata). – Conform cehă p l o š č i c a.
DEX – dicționarul explicativ
2
Ploșniță ploșnițe feminin Insectă parazită nocturnă, hematofagă, de talie mică, cu corp plat, de culoare roșiatică, cu miros neplăcut; păduche- de- lemn.
Ploșniță-de-grădină insectă mică, de culoare albăstrie, cu miros urât, înțepător, care aduce mari daune legumelor. ploșniță-de-apă a) insectă înotătoare de talie medie, cu corp alungit, înzestrată cu un ac otrăvitor; b) insectă înotătoare cu corp scurt și lat, având membrele anterioare asemănătoare cu niște cornițe; cornățar; c) insectă înotătoare cu membrele anterioare în formă de clește. /conform cehă ploštice
Ploșniță-de-grădină insectă mică, de culoare albăstrie, cu miros urât, înțepător, care aduce mari daune legumelor. ploșniță-de-apă a) insectă înotătoare de talie medie, cu corp alungit, înzestrată cu un ac otrăvitor; b) insectă înotătoare cu corp scurt și lat, având membrele anterioare asemănătoare cu niște cornițe; cornățar; c) insectă înotătoare cu membrele anterioare în formă de clește. /conform cehă ploštice
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Ploșniță (ploșnițe), substantiv feminin – (Moldova) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia).
Slavă ploskŭ „turtit”, conform ploscă și polonă ploszczyca, cehă ploštice, rusă plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rusă bloščica (Pascu, Arch.
Română, VII, 559).
Cihac explică fonetismul română cu ajutorul unei încrucișări cu plesni „a pocni”, conform bulgară pljusnica „bătut din palme”.
Mai curînd e vorba de un derivat propriu română, din slavă ploskŭ, cu sufix -niță, conform beșniță. – Derivat ploșnițărie, substantiv feminin (mulțime de ploșnițe); ploșnicar, substantiv masculin (plantă, Ranunculus orthoceras); ploșnițare, substantiv feminin (plantă, Actaea cimicifuga); polușcă, substantiv feminin (Transilvania, ploșniță), din maghiară poloska (Tiktin).
Slavă ploskŭ „turtit”, conform ploscă și polonă ploszczyca, cehă ploštice, rusă plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rusă bloščica (Pascu, Arch.
Română, VII, 559).
Cihac explică fonetismul română cu ajutorul unei încrucișări cu plesni „a pocni”, conform bulgară pljusnica „bătut din palme”.
Mai curînd e vorba de un derivat propriu română, din slavă ploskŭ, cu sufix -niță, conform beșniță. – Derivat ploșnițărie, substantiv feminin (mulțime de ploșnițe); ploșnicar, substantiv masculin (plantă, Ranunculus orthoceras); ploșnițare, substantiv feminin (plantă, Actaea cimicifuga); polușcă, substantiv feminin (Transilvania, ploșniță), din maghiară poloska (Tiktin).
DER – dicționarul etimologic
4
Ploșniță substantiv feminin, genitiv-dativ articulat ploșniței; plural ploșnițe
DOOM – dicționarul ortografic