1
Spiță, spițe, substantiv feminin
1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei.
Stinghie, spetează.
2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel.
3. Figurat Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; prin extensiune origine.
Spița neamului = arbore genealogic.
4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bulgară, sârbo-croată Spica.
1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei.
Stinghie, spetează.
2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel.
3. Figurat Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; prin extensiune origine.
Spița neamului = arbore genealogic.
4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bulgară, sârbo-croată Spica.
DEX – dicționarul explicativ
2
Spiță spițe feminin 1) Fiecare dintre piesele care leagă obada unei roți cu butucul acesteia. 2) figurat Grad de rudenie.
Neam de pe a șaptea spiță rudă foarte îndepărtată. 3) Totalitate a celor care își trag obârșia dintr-un strămoș comun.
spița neamului arbore genealogic. /<bulgară, ucraineană spica
Neam de pe a șaptea spiță rudă foarte îndepărtată. 3) Totalitate a celor care își trag obârșia dintr-un strămoș comun.
spița neamului arbore genealogic. /<bulgară, ucraineană spica
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Spiță (-țe), substantiv feminin –
1. Stinghie, spetează de roată. –
2. Eșalon, treaptă. –
3. Grad de rudenie. –
4. Arbore genealogic. – Aromână spiță, meglenoromână spiță „spin”.
Germană Spitze, prin intermediul bulgară, sârbă, rusă spica „spiță” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicație semantică a sensului 3, conform spaniolă grado și grada. Conform șpiț. – Derivat spițelnic, substantiv neutru (sfredel, mai ales pentru a băga spițele de la roată); înspița, verb (a pune spițe, a forma o roată).
1. Stinghie, spetează de roată. –
2. Eșalon, treaptă. –
3. Grad de rudenie. –
4. Arbore genealogic. – Aromână spiță, meglenoromână spiță „spin”.
Germană Spitze, prin intermediul bulgară, sârbă, rusă spica „spiță” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicație semantică a sensului 3, conform spaniolă grado și grada. Conform șpiț. – Derivat spițelnic, substantiv neutru (sfredel, mai ales pentru a băga spițele de la roată); înspița, verb (a pune spițe, a forma o roată).
DER – dicționarul etimologic
4
Spiță substantiv feminin, genitiv-dativ articulat spiței; plural spițe
DOOM – dicționarul ortografic