Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Podoabă

1 * Cuvantul cu diacritice: podoábă
Cuvantul fara diacritice: podoaba

Definitie: PODOABĂ, podoabe, substantiv feminin 1. (Adesea figurativ) Obiect care înfrumusețează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; prin extensiune lucru de preț, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Figurativ Însușire, calitate, atribut. ♦ Figurativ Fală, cinste; strălucire. 2. (Popular) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe corpul omenesc. – Din limba slava (veche) podoba.

2 * Cuvantul cu diacritice: podoábă
Cuvantul fara diacritice: podoaba

Definitie: PODOABĂ substantiv 1. decor, decorație, ornament, ornamentație, (popular) împodobire, zurzur. (Obiecte de -.) 2. găteală, (rar) modă, (popular) dichis. (Obiecte de - feminină.) 3. verifica cuvantul: bijuterie. 4. verifica cuvantul: înfloritură.

3 * Cuvantul cu diacritice: podoábă
Cuvantul fara diacritice: podoaba

Definitie: podoabă substantiv feminin, g.-d. art. podoabei; plural podoabe

4 * Cuvantul cu diacritice: podoábă -e
Cuvantul fara diacritice: podoaba

Definitie: PODOABĂ -e f. 1) Obiect folosit pentru înfrumusețare; ornament. 2) Obiect din metal prețios incrustat cu pietre scumpe; giuvaier; bijuterie. 3) figurat: Persoană sau obiect cu calități deosebite (bune sau rele). Bună -. [G.-D. podoabei] limba slava (veche) podoba

5 * Cuvantul cu diacritice: podoábă podoábe
Cuvantul fara diacritice: podoaba

Definitie: podoabă (podoabe), substantiv feminin – Ornament, bijuterie. Sl. podoaba (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 271; Conev 85). – Derivat (îm)podobi, verb (a orna, a găti; a se asemăna), din limba slava (veche) podobiti; podobie, substantiv feminin (învechit, comparație; cîntare liturgică servind drept model), din limba slava (veche) podobije; podobnic, adjectiv (învechit, asemănător, comparabil); despodobi, verb (a scoate podoabele, a se dezbrăca); preapodobie, substantiv feminin (sanctitate), din limba slava (veche) prĕpodobije, cuvant invechit; preapodobin (var. preapodobnic, preapodobit), adjectiv (învechit, sfînt), din limba slava (veche) prĕpodobinŭ; spobodi, verb (a face demn, meritoriu), din limba slava (veche) sŭpodobiti.