Polariza
Definitie, sens si explicatie
1Polariza, polarizez, verb I.
1. Tranzitiv (Fiz.) A transforma lumina naturala prin fenomene de reflexie, refractie, birefringenta etcetera ♦ Intranzitiv si reflexiv A dobandi proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici.
2. Tranzitiv Figurativ A aduna, a strange, a concentra in jurul sau.
3. Reflexiv (Fil.) A da nastere unei polaritati (3), a forma extreme opuse care se conditioneaza reciproc. – Din franceza Polariser.
1. Tranzitiv (Fiz.) A transforma lumina naturala prin fenomene de reflexie, refractie, birefringenta etcetera ♦ Intranzitiv si reflexiv A dobandi proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici.
2. Tranzitiv Figurativ A aduna, a strange, a concentra in jurul sau.
3. Reflexiv (Fil.) A da nastere unei polaritati (3), a forma extreme opuse care se conditioneaza reciproc. – Din franceza Polariser.
2A polariza antonim: a depolariza
3Polariza verb verifica cuvantul: concentra.
4Polariza verb, indicativ prezent 1 singular polarizez, 3 singular si plural polarizeaza
5A polariza -ez 1. tranz. 1) A face sa se polarizeze. 2) figurativ A strange in jurul sau. - masele.
2. instranzitiv A capata proprietatea de a avea poli (electrici sau magnetici). /<fr. polariser, limba germana polarisieren
2. instranzitiv A capata proprietatea de a avea poli (electrici sau magnetici). /<fr. polariser, limba germana polarisieren
6A se polariza pers. 3 Se -eaza intranzitiv si figurativ fiz.
A forma extreme opuse care se conditioneaza reciproc. Atitudinile s-au -at. /<fr. polariser, limba germana polarisieren
A forma extreme opuse care se conditioneaza reciproc. Atitudinile s-au -at. /<fr. polariser, limba germana polarisieren
7Polariza verb I. tr.
A produce polarizare. ♦ (Figurat) A aduna, a concentra. [< franceza polariser, conform limba greaca (veche) polos – axa, pivot].
A produce polarizare. ♦ (Figurat) A aduna, a concentra. [< franceza polariser, conform limba greaca (veche) polos – axa, pivot].
8Polariza verb
1. tr. a face ca un corp sa capete poli; a aduce in stare de polarizatie. ♢ a transforma lumina naturala in lumina polarizata.
Ii. tr., reflexiv (figurativ) a (se) aduna, a (se) concentra.
Iii. reflexiv a da nastere unei polaritati (2). (< franceza polariser)
1. tr. a face ca un corp sa capete poli; a aduce in stare de polarizatie. ♢ a transforma lumina naturala in lumina polarizata.
Ii. tr., reflexiv (figurativ) a (se) aduna, a (se) concentra.
Iii. reflexiv a da nastere unei polaritati (2). (< franceza polariser)