Poncif
Definitie, sens si explicatie
1Poncif, poncifuri, substantiv neutru Idee, afirmatie banala, loc comun. – Din franceza Poncif.
2Poncif substantiv neutru, plural poncifuri
3Poncif -uri n. livr. 1) Creatie artistica ordinara, lipsita de originalitate. 2) Lucru banal; banalitate. /<fr. poncif
4Poncif substantiv neutru
1. Desen intepat pe care se presara ponce pentru a fi reprodus pe o alta hartie.
2. (Figurat) Lucrare banala, lipsita de originalitate. [< franceza poncif].
1. Desen intepat pe care se presara ponce pentru a fi reprodus pe o alta hartie.
2. (Figurat) Lucrare banala, lipsita de originalitate. [< franceza poncif].
5Poncif substantiv neutru
1. desen intepat pe care se presara ponce pentru a fi reprodus pe o alta hartie.
2. productie artistica sau literara banala. ♢ afirmatie lipsita de originalitate. (< franceza poncif)
1. desen intepat pe care se presara ponce pentru a fi reprodus pe o alta hartie.
2. productie artistica sau literara banala. ♢ afirmatie lipsita de originalitate. (< franceza poncif)