Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Postelnic

1 * Cuvantul cu diacritice: postélnic
Cuvantul fara diacritice: postelnic

Definitie: POSTELNIC, postelnici, substantiv masculin 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu. ♢ Postelnicul al doilea (sau al treilea etcetera) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai târziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative; boier care avea acest titlu. – Din limba slava (veche) posteĩlnikŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: postélnic
Cuvantul fara diacritice: postelnic

Definitie: POSTELNIC substantiv (IST.) (învechit) stratornic. (-ul era dregător de curte.)

3 * Cuvantul cu diacritice: postélnic
Cuvantul fara diacritice: postelnic

Definitie: postelnic substantiv masculin, plural postelnici

4 * Cuvantul cu diacritice: postélnic -ci
Cuvantul fara diacritice: postelnic

Definitie: POSTELNIC -ci m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Boier de divan care avea în grija sa odaia de dormit a domnitorului și audiențele de la curte. 2) (în secolul XVIII) înalt demnitar care se ocupa de afacerile externe ale țării. limba slava (veche) posteliniku

5 * Cuvantul cu diacritice: postélnic postélnici
Cuvantul fara diacritice: postelnic

Definitie: postelnic (postelnici), substantiv masculin – Boier mare în vechea organizare. Era șeful cancelariei de afaceri externe, semna corespondența cu trimișii și agenții din Constantinopol, organiza audiențele, era șeful interpreților și în Mold. era pîrcălab de Iași; căpetenia lipcanilor și a călărașilor, asimilat la gradul de general de Regulamentul Organic. Sl. postelĭnikŭ „cubicular” (Miklosich, Lexicon, 638; Cihac, II, 28), de la postelja „pat”, conform limba neogreaca: ποστέλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77). – Derivat postelniceasă, substantiv feminin (soție de postelnic); postelnicel, substantiv masculin (slujbaș la curte sub comanda postelnicului; din secolul XVIII, desființat); postelnicie, substantiv feminin (funcția de postelnic).