Poteră
Definitie, sens si explicatie
1Poteră, poteri, substantiv feminin Ceata, grup de oameni (in special arnauti) inarmati, care aveau misiunea de a urmari si de a prinde pe raufacatori si pe haiduci. [Plural si: potere. – Varianta (regional) Potira substantiv feminin] – Din bulgara, scr. Potera.
2Potera substantiv feminin, g.-d. art. poterei; plural potere
3Poteră -i f. (in epoca medievala) Grup de oameni inarmati (in special arnauti), avand ca sarcina paza stapanirii si a oranduielilor ei. [G.-d. Poterii] /<bulg., limba sarba: potera
4Potera, potere, substantiv feminin
1. (invechit) ceata, grup de oameni (in special arnauti) inarmati, care urmareau pe raufacatori si pe haiduci.
2. (regional) herghelie de cai; haita de lupi.
1. (invechit) ceata, grup de oameni (in special arnauti) inarmati, care urmareau pe raufacatori si pe haiduci.
2. (regional) herghelie de cai; haita de lupi.
5Potera (potere), substantiv feminin – Patrula, rond, grup de urmaritori ai unui evadat.
Sl. potĕra „persecutie” (Miklosich, Lexicon, 648; Cihac, Ii, 281), conform bulgara poter, limba sarba: potjera, slov. potir, megl. putires „a prinde”. – Derivat poteras, substantiv masculin (politai, ipistat).
Sl. potĕra „persecutie” (Miklosich, Lexicon, 648; Cihac, Ii, 281), conform bulgara poter, limba sarba: potjera, slov. potir, megl. putires „a prinde”. – Derivat poteras, substantiv masculin (politai, ipistat).