Povară
Definitie, sens si explicatie
1Povară, poveri, substantiv feminin
1. Greutate (mare) pe care cineva o are de carat; sarcina, incarcatura. ♢ Locutiune adjectiv De povara = (despre animale) folosit pentru carat greutati.
2. Figurativ Suferinta fizica sau morala; chin, apasare, truda, zbucium. ♦ Obligatie, insarcinare grea.
3. Veche unitate de masura pentru greutati, egala cu 100-125 de ocale, folosita la evaluarea cantitatii marfurilor. [Varianta: (regional) Povoara substantiv feminin] – Conform: limba slava (veche) p o d ŭ v o r a „targa”.
1. Greutate (mare) pe care cineva o are de carat; sarcina, incarcatura. ♢ Locutiune adjectiv De povara = (despre animale) folosit pentru carat greutati.
2. Figurativ Suferinta fizica sau morala; chin, apasare, truda, zbucium. ♦ Obligatie, insarcinare grea.
3. Veche unitate de masura pentru greutati, egala cu 100-125 de ocale, folosita la evaluarea cantitatii marfurilor. [Varianta: (regional) Povoara substantiv feminin] – Conform: limba slava (veche) p o d ŭ v o r a „targa”.
2Povară substantiv
1. greu, greutate, incarcatura, sarcina, (livresc) pondere, (popular) tarhat, (invechit si reg.) pond, tar, tovar, (Moldova) tabarca, (invechit) greata, greime. (Poarta in spate toata -.)
2. verifica cuvantul: greutate.
1. greu, greutate, incarcatura, sarcina, (livresc) pondere, (popular) tarhat, (invechit si reg.) pond, tar, tovar, (Moldova) tabarca, (invechit) greata, greime. (Poarta in spate toata -.)
2. verifica cuvantul: greutate.
3Povara substantiv feminin, g.-d. art. poverii; plural poveri
4Povară poveri f. 1) Încarcatura grea; greutate mare. ♢ Cal (sau Animal) De - cal (sau animal) folosit pentru transportarea greutatilor. 2) figurativ Fapt care apasa greu pe sufletul cuiva. -a anilor de razboi. 3) cuvant invechit Unitate de masura a greutatii (egala cu greutatea incarcaturii care putea fi dusa de un cal). /conform limba slava (veche) poduvora
5Povara (poveri), substantiv feminin –
1. Încarcatura, greutate. –
2. Obligatie, datorie suparatoare. –
3. (Înv.) Cantitate de zece mii de monede de aur.
Sl. tovarŭ „incarcatura” (Cihac, Ii, 283; Tiktin; Conev 70), probabil contaminat cu limba slava (veche) podŭvora „targa” (Candrea; Scriban), conform limba sarba:, cr. tovar „povara”, limba rusa tovari „marfa” si tovaras. – Derivat povaras, adjectiv (de povara); impovara, verb (a incarca; a ingreuna); impovarator, adjectiv (coplesitor).
1. Încarcatura, greutate. –
2. Obligatie, datorie suparatoare. –
3. (Înv.) Cantitate de zece mii de monede de aur.
Sl. tovarŭ „incarcatura” (Cihac, Ii, 283; Tiktin; Conev 70), probabil contaminat cu limba slava (veche) podŭvora „targa” (Candrea; Scriban), conform limba sarba:, cr. tovar „povara”, limba rusa tovari „marfa” si tovaras. – Derivat povaras, adjectiv (de povara); impovara, verb (a incarca; a ingreuna); impovarator, adjectiv (coplesitor).