Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pozitivism

1 * Cuvantul cu diacritice: pozitivísm
Cuvantul fara diacritice: pozitivism

Definitie: POZITIVISM substantiv neutru 1. Curent filozofic din secolul XIX-XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii, susținând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ♢ Pozitivism logic = neopozitivism. ♦ Curent în științele juridice care admite numai existența dreptului pozitiv, practic. 2. Interes exagerat pentru problemele practice. – Din franceza positivisme.

2 * Cuvantul cu diacritice: pozitivísm
Cuvantul fara diacritice: pozitivism

Definitie: POZITIVISM substantiv 1. pozitivism logic verifica cuvantul: neopozitivism. 2. practicism. (-ul unei persoane.)

3 * Cuvantul cu diacritice: pozitivísm
Cuvantul fara diacritice: pozitivism

Definitie: pozitivism substantiv neutru

4 * Cuvantul cu diacritice: pozitivísm
Cuvantul fara diacritice: pozitivism

Definitie: POZITIVISM n. Curent filozofic care limitează rolul științei numai la descrierea și sistematizarea faptelor și fenomenelor. franceza positivisme

5 * Cuvantul cu diacritice: pozitivísm
Cuvantul fara diacritice: pozitivism

Definitie: POZITIVISM substantiv neutru 1. Curent filozofic idealist-subiectiv care neagă rolul filozofiei ca o concepție teoretică generală despre lume și ca metodologie generală, susținând că ea se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ♢ Pozitivism logic = neopozitivism. 2. (Literatura) Denumire dată acelor tendințe critice care adoptă metodele scientiste în cercetarea literară. ♦ Modalitățile de creație literară care tind să reproducă realitatea în faptele ei concrete, adesea în stare brută, netipizată. 3. Fel de a fi caracterizat prin tendința de a lua în considerare și de a urmări numai avantajele; practicism, utilitarism. [< franceza positivisme].

6 * Cuvantul cu diacritice: pozitivísm
Cuvantul fara diacritice: pozitivism

Definitie: POZITIVISM substantiv neutru 1. curent filozofic din secolul XIX-XX care neagă filozofia ca o reprezentare teoretică gene-ralizată a lumii, limitându-se la faptele confirmate de experiență și negând astfel posibilitatea cunoașterii esenței fenomenelor. 2. interes exagerat pentru problemele practice, materiale, tendință de a urmări numai avantajele imediate. (< franceza positivisme)