Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Praf

1 * Cuvantul cu diacritice: praf
Cuvantul fara diacritice: praf

Definitie: PRAF, (2, 3) prafuri, substantiv neutru 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale viețuitoarelor etcetera; pulbere, colb. ♦ Exp. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfărâma în bucăți; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost; c) (familiar) a învinge pe cineva într-o discuție în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf și pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai rămâne nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe tobă = nimic. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine și care sunt folosite în diferite scopuri. ♢ Praf de pușcă = pulbere formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf și cărbune de lemn, folosită ca explozibil. Praf de spumă = preparat care produce în contact cu apa o spumă și care se folosește pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se întrebuințează în patiserie pentru a face sa crească aluaturile, prin bioxidul de carbon pe care îl degajează. Lapte praf = lapte sub formă de pulbere, obținut prin eliminarea apei din componența lui. Praf de bronz = pulbere care se amestecă cu ulei sau cu lac și formează vopsele care imită metalul. Praf de mătase = substanță cu aspect lucios, preparată din mică¹ pisată, folosită la zugrăveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil și imputrescibil, obținut din cenușa de la termocentrale cu adaosuri de păcură, folosit pentru hidroizolări. 3. Prin specializare: Substanță toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere; (popular) doză dintr-un astfel de medicament. ♢ (Argou) Praf alb = cocaină. 4. (Popular) Polen. [Varianta: (învechit și reg.) prav substantiv neutru] – Din limba slava (veche) prachŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: praf
Cuvantul fara diacritice: praf

Definitie: PRAF substantiv 1. pulbere, (Mold. și Transilvania) colb, (Bucovina și Maram.) șperlă, (prin Bucovina și Transilvania) șteah, (Oltenia și Muntenia) știup. (- stârnit pe un drum de țară.) 2. praf de pușcă verifica cuvantul: pulbere.

3 * Cuvantul cu diacritice: praf
Cuvantul fara diacritice: praf

Definitie: praf substantiv neutru, (substanțe chimice sau medicamente) plural prafuri

4 * Cuvantul cu diacritice: praf -uri
Cuvantul fara diacritice: praf

Definitie: PRAF -uri n. 1) la sing. Material solid transformat în particule foarte mici și fine; pulbere; pudră. ♢ - radioactiv praf care se formează în urma exploziilor nucleare, răspândindu-se la mari distanțe. A face - (pe cineva sau ceva) a) a face să nu mai existe; a nimici; a distruge; b) a supune unei critici necruțătoare. A face - și pulbere a nimici; a distruge. A arunca - în ochii cuiva a încerca să amăgească pe cineva, prezentându-i situația altfel decât e în realitate. 2) Substanță pulverulentă având diferite întrebuințări. - de dinți. - de pușcă. 3) Medicament în formă de materie pulverulentă. limba slava (veche) prahu

5 * Cuvantul cu diacritice: praf práfuri
Cuvantul fara diacritice: praf

Definitie: praf (prafuri), substantiv neutru – 1. Pulbere, colb. – 2. Prăfăraie. – 3. Medicament în formă de pulbere. – 4. Iarbă de pușcă (corect praf de pușcă, praf pentru arme). – Varianta cuvant invechit prah, sprav, Mold., Trans. prav, Banat prau. Megl. prau. Sl. prachŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 285; Conev 37), conform bulgara, limba sarba:, cr. prah, ceh. prach. – Derivat prăfărie (var. cuvant invechit prăvărie), substantiv feminin (praf mult); prăfos, adjectiv (cu praf); prăfos, adjectiv (cu praf); prăfui (var. praftură, ple(a)ftură), substantiv feminin (pămătuf al fierarului; Arg., rege la cărțile de joc; Arg., popă), ultimele sensuri prin sinecdocă, din cauza barbei sale; prăftui, verb (a stropi cu agheasmă; a da din coadă, pentru a se apăra de muște); prăfuriu, adjectiv (de culoarea prafului); prăfuros, adjectiv (plin de praf); sprehui (var. șrehui, sprăhui), verb (a scutura de praf, a scoate praful), în Mold. – Conform: prahaiță.