Pravilă
Definitie, sens si explicatie
1Pravilă, pravile, substantiv feminin (Înv.)
1. Lege (sau corp de legi), dispozitie, regulament, hotarare (cu caracter civil sau bisericesc). ♢ Locutiune adverb Dupa pravila = conform legii, legal; just, drept.
Peste pravila = (pe) nedrept, ilegal. ♢ Expresie A pune (sau a randui) pravila = a stabili o regula. ♦ Lege naturala, lege a firii; prin extensiune destin. ♦ Carte care contine astfel de legi. ♢ Pravila imparateasca = corp de legi si de dispozitii juridice intocmit initial pe vremea imparatului Iustinian.
2. Norma dupa care se produce sau se alcatuieste ceva; regula.
3. Regula de comportare. ♦ Obicei, traditie, datina. [Plural si: pravili] – Din limba slava (veche) Pravilo.
1. Lege (sau corp de legi), dispozitie, regulament, hotarare (cu caracter civil sau bisericesc). ♢ Locutiune adverb Dupa pravila = conform legii, legal; just, drept.
Peste pravila = (pe) nedrept, ilegal. ♢ Expresie A pune (sau a randui) pravila = a stabili o regula. ♦ Lege naturala, lege a firii; prin extensiune destin. ♦ Carte care contine astfel de legi. ♢ Pravila imparateasca = corp de legi si de dispozitii juridice intocmit initial pe vremea imparatului Iustinian.
2. Norma dupa care se produce sau se alcatuieste ceva; regula.
3. Regula de comportare. ♦ Obicei, traditie, datina. [Plural si: pravili] – Din limba slava (veche) Pravilo.
2Pravilă substantiv verifica cuvantul: cod, datina, dispozitie, fel, hotarare, lege, norma, obicei, ordin, porunca, precept, principiu, regula, randuiala, traditie, uz, uzanta.
3Pravila substantiv feminin, g.-d. art. pravilei; plural pravile
4Pravilă -e f. cuvant invechit 1) Regula imperativa adoptata de organul legislativ al unei tari si aparata de stat; lege. 2) Carte care contine astfel de reguli. 3) rar Norma traditionala a unei colectivitati, legata de un ceremonial si transmisa din generatie in generatie; datina; obicei; randuiala. /<sl. pravilo