Praznic
Definitie, sens si explicatie
1Praznic, praznice, substantiv neutru
1. Masa (mare) data dupa o inmormantare sau dupa un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomana, comandare. ♦ Petrecere mare; chef, ospat, zaiafet.
2. Sarbatoare bisericeasca; prin extensiune zi in care nu se lucreaza. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de nastere a cuiva; patron. – Din limba slava (veche) Prazdĩnikŭ.
1. Masa (mare) data dupa o inmormantare sau dupa un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomana, comandare. ♦ Petrecere mare; chef, ospat, zaiafet.
2. Sarbatoare bisericeasca; prin extensiune zi in care nu se lucreaza. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de nastere a cuiva; patron. – Din limba slava (veche) Prazdĩnikŭ.
2Praznic substantiv
1. verifica cuvantul: pomana.
2. verifica cuvantul: chef.
3. verifica cuvantul: banchet.
1. verifica cuvantul: pomana.
2. verifica cuvantul: chef.
3. verifica cuvantul: banchet.
3Praznic substantiv verifica cuvantul: patron, sarbatoare, zi festiva.
4Praznic substantiv neutru, plural praznice
5Praznic -ce n. 1) (in ritualurile crestine) Masa inchinata pomenirii unui decedat. La dracu-n - verifica cuvantul: Drac. 2) Sarbatoare in cinstea unui eveniment religios sau unui sfant. 3) Masa organizata cu ocazia unei asemenea sarbatori. /<sl. prazdiniku
6Praznic (praznice), substantiv neutru –
1. Sarbatoare, comemorare religioasa. –
2. Comemorare a unui mort, printr-un parastas.
Sl. prazdĭnikŭ „sarbatoresc” (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Skok, Slavia, Vii, 786). – Derivat praznui, verb (a sarbatori; a petrece), din limba slava (veche) prazdĭnovati.
1. Sarbatoare, comemorare religioasa. –
2. Comemorare a unui mort, printr-un parastas.
Sl. prazdĭnikŭ „sarbatoresc” (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Skok, Slavia, Vii, 786). – Derivat praznui, verb (a sarbatori; a petrece), din limba slava (veche) prazdĭnovati.