Pretenție
Definitie, sens si explicatie
1Preténție, pretentii, substantiv feminin
1. Revendicare a unui drept; drept pe care si-l revendica cineva.
2. Convingere (nejustificata) pe care o are cineva despre meritele sale si cerinta ca aceasta convingere sa fie impartasita si de ceilalti; (la plural), aere de superioritate, ifose. ♦ Intentie, dorinta, nazuinta ambitioasa. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Fara pretentii = modest, potrivit (ca amploare, valoare etcetera).
3. Exigenta. – Din franceza Pretention.
1. Revendicare a unui drept; drept pe care si-l revendica cineva.
2. Convingere (nejustificata) pe care o are cineva despre meritele sale si cerinta ca aceasta convingere sa fie impartasita si de ceilalti; (la plural), aere de superioritate, ifose. ♦ Intentie, dorinta, nazuinta ambitioasa. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Fara pretentii = modest, potrivit (ca amploare, valoare etcetera).
3. Exigenta. – Din franceza Pretention.
2Preténție substantiv
1. verifica cuvantul: cerere.
2. verifica cuvantul: exigenta.
3. verifica cuvantul: cerinta.
4. verifica cuvantul: ambitie.
5. veleitate, (invechit) pretenderisire. (E plin de -ii.)
6. (la plural) verifica cuvantul: ingamfare.
7. (la plural) verifica cuvantul: ifose.
1. verifica cuvantul: cerere.
2. verifica cuvantul: exigenta.
3. verifica cuvantul: cerinta.
4. verifica cuvantul: ambitie.
5. veleitate, (invechit) pretenderisire. (E plin de -ii.)
6. (la plural) verifica cuvantul: ingamfare.
7. (la plural) verifica cuvantul: ifose.
3Pretentie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. pretentia (silabe -ti-a), g.-d. art. pretentiei; plural pretentii, art. pretentiile (silabe -ti-i-)
4Preténție -i f. 1) Revendicare a unui privilegiu in baza unui drept pretins. 2) Drept la care pretinde o persoana. 3) Opinie exagerata in legatura cu meritele proprii, insotita de dorinta ambitioasa ca aceasta opinie sa fie adoptata si de alte persoane. ♢ Cu -i cu aere de superioritate. Fara -i simplu; modest. [G.d. Pretentiei; Sil. -ti-e] /<fr. pretention
5Preténție substantiv feminin
1. Drept (real sau inchipuit) pe care il revendica cineva.
2. (la plural) Idee exagerata despre sine insusi; infumurare. [Genitiv -iei, varianta pretentiune substantiv feminin / conform franceza pretention, limba italiana pretensione < limba latina praetentus].
1. Drept (real sau inchipuit) pe care il revendica cineva.
2. (la plural) Idee exagerata despre sine insusi; infumurare. [Genitiv -iei, varianta pretentiune substantiv feminin / conform franceza pretention, limba italiana pretensione < limba latina praetentus].
6Preténție substantiv feminin
1. revendicare a unui drept, a unui privilegiu.
2. (plural) parere buna exagerata pe care o are cineva despre sine; infumurare.
3. exigenta. (< franceza pretention)
1. revendicare a unui drept, a unui privilegiu.
2. (plural) parere buna exagerata pe care o are cineva despre sine; infumurare.
3. exigenta. (< franceza pretention)