Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pricină

1 * Cuvantul cu diacritice: prícină
Cuvantul fara diacritice: pricina

Definitie: PRICINĂ, pricini, substantiv feminin 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ♢ Locutiune adverb Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ♢ Locutiune conjunctie: Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ♢ Locutiune prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ♢ Expresie (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ♦ Expresie (Popular) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Popular) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ♢ Locutiune adjectiv Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [Accentuat și: pricină] – Din bulgara prična.

2 * Cuvantul cu diacritice: prícină
Cuvantul fara diacritice: pricina

Definitie: PRICINĂ substantiv verifica cuvantul: acțiune, acuzare, acuzație, animozitate, cauză, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, epilepsie, gâlceavă, imputare, imputație, învinovățire, învinuire, învrăjbire, judecată, litigiu, neînțelegere, obiectiv, proces, reproș, scop, țel, țintă, vină, vrajbă, zâzanie.

3 * Cuvantul cu diacritice: prícină
Cuvantul fara diacritice: pricina

Definitie: PRICINĂ substantiv 1. verifica cuvantul: cauză. 2. verifica cuvantul: prilej. 3. verifica cuvantul: chestiune.

4 * Cuvantul cu diacritice: prícină
Cuvantul fara diacritice: pricina

Definitie: pricină substantiv feminin, g.-d. art. pricinii; plural pricini

5 * Cuvantul cu diacritice: prícină -i
Cuvantul fara diacritice: pricina

Definitie: PRICINĂ -i f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariția efectului; cauză; motiv; temei. Care-i -a? ♢ Fără (nici o) - nemotivat; fără îndreptățire. Din - că fiindcă; pentru că; deoarece. Din -a din vina. 2) Motiv al unei acțiuni, manifestări sau stări; temei. A stabili -a. ♢ A căuta (cuiva) - a căuta motiv de ceartă cu cineva. A găsi (cuiva) - a găsi cuiva motiv de ceartă. 3) cuvant invechit Acțiune judecătorească; proces. ♢ A (nu) se pune de - a) a (nu) se opune; a (nu) se împotrivi; b) a (nu) intra în conflict cu cineva. 4) Situație neplăcută; necaz. 5) cuvant invechit Afacere care necesită rezolvare; treabă; chestiune; problemă. ♢ Cel (cea) cu -a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] bulgara prițina