Pricină
Definitie, sens si explicatie
1Pricină, pricini, substantiv feminin
1. Cauza care determina ori explica o actiune, o situatie, un fenomen; motiv. ♢ Locutiune adverb Fara (nici o) pricina = fara justificare, nemotivat. ♢ Locutiune conjunctie: Din pricina ca... = pentru ca..., deoarece, fiindca. ♢ Locutiune prep.
Din pricina... = ca urmare a..., avand drept motiv; din vina... ♢ Expresie (Înv.) A pune pricina = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei actiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext.
2. Motiv de cearta, de neintelegere; problema litigioasa, conflict; spec. proces. ♦ Expresie (Popular) A se pune de pricina = A) a se impotrivi, a se opune; B) a cauta cearta, a face gura; a se lua la harta, la bataie.
A cauta (cuiva) pricina (cu lumanarea) = a cauta (cuiva) motiv de cearta, a cauta nod in papura.
A gasi (cuiva) pricina = a gasi un pretext pentru a certa pe cineva. (Popular) A avea (sau a fi in) pricina (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi in proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act in care este consemnata hotararea luata intr-un proces.
3. Întamplare (neplacuta), chestiune; necaz, suparare. ♦ Problema; afacere. ♢ Locutiune adjectiv Cu pricina = despre care este vorba, respectiv. [Accentuat si: pricina] – Din bulgara Prična.
1. Cauza care determina ori explica o actiune, o situatie, un fenomen; motiv. ♢ Locutiune adverb Fara (nici o) pricina = fara justificare, nemotivat. ♢ Locutiune conjunctie: Din pricina ca... = pentru ca..., deoarece, fiindca. ♢ Locutiune prep.
Din pricina... = ca urmare a..., avand drept motiv; din vina... ♢ Expresie (Înv.) A pune pricina = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei actiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext.
2. Motiv de cearta, de neintelegere; problema litigioasa, conflict; spec. proces. ♦ Expresie (Popular) A se pune de pricina = A) a se impotrivi, a se opune; B) a cauta cearta, a face gura; a se lua la harta, la bataie.
A cauta (cuiva) pricina (cu lumanarea) = a cauta (cuiva) motiv de cearta, a cauta nod in papura.
A gasi (cuiva) pricina = a gasi un pretext pentru a certa pe cineva. (Popular) A avea (sau a fi in) pricina (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi in proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act in care este consemnata hotararea luata intr-un proces.
3. Întamplare (neplacuta), chestiune; necaz, suparare. ♦ Problema; afacere. ♢ Locutiune adjectiv Cu pricina = despre care este vorba, respectiv. [Accentuat si: pricina] – Din bulgara Prična.
2Pricină substantiv verifica cuvantul: actiune, acuzare, acuzatie, animozitate, cauza, cearta, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discutie, disensiune, disputa, divergenta, epilepsie, galceava, imputare, imputatie, invinovatire, invinuire, invrajbire, judecata, litigiu, neintelegere, obiectiv, proces, repros, scop, tel, tinta, vina, vrajba, zazanie.
3Pricină substantiv
1. verifica cuvantul: cauza.
2. verifica cuvantul: prilej.
3. verifica cuvantul: chestiune.
1. verifica cuvantul: cauza.
2. verifica cuvantul: prilej.
3. verifica cuvantul: chestiune.
4Pricina substantiv feminin, g.-d. art. pricinii; plural pricini
5Pricină -i f. 1) Fenomen care provoaca sau care determina aparitia efectului; cauza; motiv; temei. Care-i -a? ♢ Fara (Nici o) - nemotivat; fara indreptatire. Din - ca fiindca; pentru ca; deoarece. Din -a din vina. 2) Motiv al unei actiuni, manifestari sau stari; temei. A stabili -a. ♢ A cauta (Cuiva) - a cauta motiv de cearta cu cineva. A gasi (Cuiva) - a gasi cuiva motiv de cearta. 3) cuvant invechit Actiune judecatoreasca; proces. ♢ A (Nu) Se pune de - a) a (nu) se opune; a (nu) se impotrivi; b) a (nu) intra in conflict cu cineva. 4) Situatie neplacuta; necaz. 5) cuvant invechit Afacere care necesita rezolvare; treaba; chestiune; problema. ♢ Cel (Cea) cu -a cel (cea) despre care este vorba. [G.-d. Pricinii] /<bulg. pritina