Prietenie
Definitie, sens si explicatie
1Prietenie, prietenii, substantiv feminin Sentiment de simpatie, de stima, de respect, de atasament reciproc care leaga doua persoane; legatura care se stabileste intre persoane, pe baza acestor sentimente; amicitie, prietesug. ♦ Atitudine plina de bunavointa, prietenoasa fata de cineva. ♦ Legatura intre grupuri sociale, intre popoare, intre tari bazata pe aspiratii, nazuinte, interese comune. [Pronuntat: pri-e-. – Varianta: (regional) Prietinie substantiv feminin] – Prieten + sufix -ie.
2Prietenie antonim: dusmanie, inimicitie, ostilitate, vrajba, vrajmasie
3Prietenie substantiv
1. amicitie, (invechit si popular) prietesug, (invechit si reg.) amicie, (regional) fartatie, ortacie, (invechit) prietnicie. (O - durabila.)
2. verifica cuvantul: bunavointa.
3. amabilitate, atentie, bunavointa, solicitudine. (Ne-a aratat multa -.)
1. amicitie, (invechit si popular) prietesug, (invechit si reg.) amicie, (regional) fartatie, ortacie, (invechit) prietnicie. (O - durabila.)
2. verifica cuvantul: bunavointa.
3. amabilitate, atentie, bunavointa, solicitudine. (Ne-a aratat multa -.)
4Prietenie substantiv feminin (silabe pri-e-), art. prietenia, g.-d. art. prieteniei; plural prietenii, art. prieteniile
5Prietenie -i f. 1) Sentiment, de obicei durabil, propriu relatiilor dintre prieteni; amicitie. 2) Legatura de colaborare bazata pe comunitatea de interese si de aspiratii. -a dintre tarile lumii. [Silabe Pri-e-] /prieten + sufix -ie