Prigoni
Definitie, sens si explicatie
1Prigoni, prigonesc, verb Iv.
Tranzitiv
1. A provoca cuiva in mod permanent necazuri, neplaceri, a trata cu ura, cu dusmanie, a persecuta; (despre autoritati) a lua masuri represive, a oprima.
2. A izgoni, a fugari pe cineva. ♦ Figurativ (Despre abstracte) A urmari, a obseda; a chinui. – Din limba slava (veche) Prigoniti.
Tranzitiv
1. A provoca cuiva in mod permanent necazuri, neplaceri, a trata cu ura, cu dusmanie, a persecuta; (despre autoritati) a lua masuri represive, a oprima.
2. A izgoni, a fugari pe cineva. ♦ Figurativ (Despre abstracte) A urmari, a obseda; a chinui. – Din limba slava (veche) Prigoniti.
2Prigoni verb
1. verifica cuvantul: oprima.
2. verifica cuvantul: persecuta.
1. verifica cuvantul: oprima.
2. verifica cuvantul: persecuta.
3Prigoni verb verifica cuvantul: alunga, certa, departa, fugari, goni, haitui, izgoni, indeparta, invrajbi, judeca, supara, urmari.
4Prigoni verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural prigonesc, imperfect
3. singular prigonea; conjunctie: prezent 3 singular si plural prigoneasca
3. singular prigonea; conjunctie: prezent 3 singular si plural prigoneasca
5A prigoni -esc tranzitiv 1) (persoane) A urmari insistent, pricinuind neplaceri; a persecuta. 2) (persoane) A pune pe fuga; a alunga. 3) figurativ (despre idei, ganduri, sentimente, amintiri) A urmari in permanenta; a nu slabi nici pentru un moment; a persecuta; a roade; a macina. /<sl. prigoniti
6Prigoni (prigonesc, prigonit), verb – A persecuta, a oprima, a chinui.
Sl. prigoniti (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Cihac, Ii, 237; Conev 102). – Derivat prigoana, substantiv feminin (persecutie), conform limba slava (veche) prigonŭ; prigonitor, adjectiv (asupritor); prigon, substantiv neutru (perechea de vite din mijloc la atelajele de trei perechi de boi), din limba slava (veche), limba rusa prigon; prigonar, adjectiv (care apartine perechii din mijloc).
Sl. prigoniti (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Cihac, Ii, 237; Conev 102). – Derivat prigoana, substantiv feminin (persecutie), conform limba slava (veche) prigonŭ; prigonitor, adjectiv (asupritor); prigon, substantiv neutru (perechea de vite din mijloc la atelajele de trei perechi de boi), din limba slava (veche), limba rusa prigon; prigonar, adjectiv (care apartine perechii din mijloc).